Lentile

Lentile
DEFINITIE
Lentila este un mediu optic marginit de doi dioptri (sferici sau combinatii de dioptri sferici si plani)

ELEMENTELE LENTILEI
Centrele de curbura ale dioptrilor(C1,C2)
Centrul optic al lentilei(O)
Varfurile dioptrilor(V1,V2)
Axa optica principala (C1OC2)
Focarele lentilei

Axa optică principala este axa de simetrie a lentilei, care trece prin centrele de curbură ale suprafeţelor ei. Cînd una dintre suprafeţe este plană, axa optică este acea perpendiculară pe suprafaţa plană care trece prin centrul de curbură al celeilalte suprafeţe.Daca grosimea lentilei este mult mai mica decat razele de curbura ale suprafetelor sferice atunci lentila este considerata subtire

Tipuri de lentile
Exista 2 tipuri de lentile:
-convergente daca transforma un fascicul paralel intr-un fascicul convergent
-divergente daca transforma un fascicul paralel intr-un fascicul divergent

Lentilele convergente
sunt mai subtiri pe margini si mai groase in zona centrului
a)Biconvexa
b)Plan convexa
c)Menisc convergent

Lentilele divergente
sunt mai subtiri la mijloc si mai groase la margini
d)Biconcava
e)Plan concava
f)Menisc divergent

FOCARELE LENTILEI
Focarul obiect (F1) este punctul de pe axa optica principala de la care razele pornesc divergent si dupa emergenta se propaga paralel cu axa optica,imaginea fiind situata la infinit
Focarul imagine (F2) este punctul de pe axa optica principala in care se strang razele (sau prelungirile lor) provenite de la un fascicul paralel cu axa
Focarele lentilei convergente sunt reale

Focarele lentilei divergente sunt virtuale
OBSERVATIE: FOCARELE UNEI LENTILE SE GASESC DE O PARTE SI DE ALTA A LENTILEI LA EGALA DISTANTA DE ACEASTA.
Constructia imaginilor

Pentru a construi imaginea data de o lentila unui obiect se folosesc 3 raze al caror drum este cunoscut:

O raza incidenta care trece prin focarul obiect dupa ce traverseaza lentila devine paralela cu axa optica principala;
O raza incidenta paralela cu raza optica principala dupa ce traverseaza lentila trece prin focarul imagine;
O raza incidenta care trece prin centrul optic ramane nedeviata.

OBSERVATIE: LENTILELE CONVERGENTE POT FORMA ATAT IMAGINI REALE, CAT SI IMAGINI VIRTUALE ALE OBIECTELOR REALE
LENTILELE DIVERGENTE POT FORMA NUMAI IMAGINI VIRTUALE ALE OBIECTELOR REALE

Lentila convergenta
Lentile divergente

Optica geometrica

Optica geometrica

Dioptrul sferic
Prima relatie fundamentala


A doua relatie fundamentala

Oglinzi sferice
Prima relatie fundamentala



A doua relatie fundamentala

Lentile sferice
Prima relatie fundamentala



A doua relatie fundamentala

Sinoptica

Psihiatrul american Eric Berne a creat si impus in forta o noua teorie asupra personalitatii si totodata o redutabila terapie a psihopatologiei umane. Prin puterea, imersia si amploarea sa AT a devenit in scurt timp comparabila cu psihanaliza lui Freud. Creatorul sau a apucat sa vada numeroase clinici occidentale unde nevrozele erau vindecate prin tehnicile AT.

Ce este Analiza Tranzactionala ?
Teorie a personalitatii
Teorie a comunicarii intra si inter-umane (convietuirea)
Teorie a psihopatologiei umane
Instrument de lucru in managementul si marketingul avansat

Filosofia AT
Individul uman este cel care decide asupra propriului sau destin iar deciziile sale pot fi schimbate de el insusi. Toti oamenii au capacitatea de-a gandi. Oamenii sunt OK (Steward si Joines). Postulatul fundamental este acela ca NOI, adica TU si EU avem valoare, importanta si demnitate ca fiinte umane.

Conceptele cheie ale AT
STARILE EULUI (Modelul structural PAC dupa Josien)
L Parintele (normativ si vigilent sau afectiv) - norma sociala
K Adultul (ferm dar flexibil in logica faptelor) - gandirea si viata asa cum o experimentam noi insine
K Copilul (liber sau spontan, adaptat obedient respectiv rebel) - sentimentul, emotia si visarea. Observam si Copilul Adaptat Pozitiv (OK) sau Negativ (non OK) respectiv Copilul Liber Pozitiv sau Negativ.

Patologia modelului structural PAC
Ocluzarea uneia dintre SE in favoarea celorlalte intre limitele carora subiectul ramane cantonat. Reprezentativa este situatia unde Eul Copil este proscris. De el asadar nu mai ascultam niciodata.

Contaminarea Adultului prin Parinte (prejudecatile si generalizari), Adultului prin Copil (superstitiile) respectiv Adultului prin Parinte si prin Copil (idei beligerante insa utopiste)

STROKE (semnul con-semn)
Oamenii comunica unii prin altii pentru ca nu suporta anonimatul. Nevoia de-a fi validat social ori metafizic este abisala, permanenta si devastatoare.
Categoriile Stroke
Pozitiv (a)conditionat
Negativ (a)conditionat.

TRANZACTIILE (2-directionalitate) (unitati de baza ale discursului social)
Tranzactia = stimul tranzactional + raspuns tranzactional

Tranzactia simpla - negocierea (diagrama SE)

Tranzactia paralela sau complementara - vectorii tranzactionali (directia schimbului de mesaje) sunt paraleli iar starea eului vizata de vectorul stimul este cea din care pleaca vectorul raspuns.

1-a regula a comunicarii - in TP comunicarea poate continua pe infinit (armonia perena).

A 2-a regula a comunicarii - in TJ comunicarea apare entorsata (socul sau deruta ori surpriza) unul dintre parteneri trebuind sa adopte alta SE - Tranzactia Jonctionala (raptuala).

Tranzactia Ascunsa ori duala (gonica) - Mesajul Aparent e transmis la nivel social si cel mai adesea e de tip A-A iar Mesajul Camuflat este transmis la nivel psihologic fiind ca regula de tip P-C sau C-P. Atunci cand lansam un stimul tranzactional nu putem niciodata sa ne determinam partenerul sa mearga intr-o anumita stare a Eului dar e posibila inducerea unui raspuns pornind din aceasta SE.

A treia regula a comunicarii - comportamentul care rezulta dintr-o tranzactie dubla este determinat la nivelul psihologic al comunicarii si nu la nivelul social al acesteia. Eric Berne a spus determina ci nu poate determina lasand astfel un vast loc pentru a realiza ca tot ce se intampla in relalitate este intotdeauna rezultatul mesajului ascuns. Mesajul Social este reprezentat de cuvinte iar Mesajul Ascuns de indicatorii comunicarii paraverbale (mimica si pantomimica).
Orice tranzactie comporta nivelul MS respectiv MA insa in TA ele sunt pe pozitii antagonice.

Optiunile tranzactionale - Sthephen Karpman
Una din doua sau ambele SE trebuie schimbate (esential)
E nevoie de TJ (esential)
Subiectul conversatiei trebuie schimbat (facultativ)
Subiectul precedent se cere abandonat (facultativ)

STRUCTURAREA TIMPULUI

Dorinta de restructurare raspunde la nevoile umane de senzatii, recunoastere si de structura.
Se cunosc 4 categorii de baza si 2 cazuri limita
- Retinerea - starea extrema (ruminatii solitare)
- Ritualul - degmentarea totala a riscului social (schimburile de informatii nu sunt intense iar comportamentele sunt previzibile) (salutul si interpelarea sunt algoritmice)
-Tragerea de timp - strok stereotip (precolocviul)
- Activitatea - program neutru impus din exteriorul interlocutorilor (judecarea si valorizarea faptelor)
- Jocurile - serii de tranzactii ascunse, iterative. Pot fi simulate ori asumate rolurile de Persecutor, Victima sau Salvator.

Schema cadru a unui joc
Amorsare + Punct slab = Raspuns + Lovitura de teatru + Moment de confuzie + Beneficiu psihologic negativ
- Intimitatea - comunicarea biflancata (reconfortanta si fara bariere defensive) (Copil Liber - Copil Liber)

INTEMPERIILE COMUNICARII
Simbioza - unuia dintre parteneri ii lipseste una sau doua SE pe care le exercita prin celala..

Telefonul

Inventat in martie 1876 de Alexander Graham Bell , telefonul e una dintre cele folosite servicii de telecomunicatie din lume. Desi au avut loc imbunatatiri semnificative in felul in care sunt transmise mesajele pe distante mar, operatiunea de baza s-a schimbat doar putin in cursul secolelelor.

Un telefon este compus dintr-un emitator, un receptor si un disc sau un mecanism dotat cu butoane pentru formarea numerelor. Emitatorul transforma sunetul intr-un curent electric fluctuant, pe cand receptorul retransforma acel curent in sunet. Telefonul poate functiona datorita deplasarii sunetului prin aer sub forma de unde. Cuvintele sunt transportate de ele prin aerul miscat de corzile vocale. Aceste unde sonore exercita o forta destul de mare pentru a indoi usor a folie subtire de metal. Diafragma de metal revine la pozitia initiala dupa trecerea sunetului. Astfel, ea vibreaza dupa modelul undelor de sunet. Un emitator e format dintr-o asemenea diafragma mica de metal ce acopera o camaruta cu granule de carbon. Un curent electric trece constant prin ea si prin carbon.

Cand granulele sunt strans lipite, ele permit unei cantitati mai mare de curent electric sa treaca decat daca sunt mai rasfirate. Cand un val de unde sonore preseaza pe diafragma, ea comprima carbonul si foarte mult curent isi face loc. Apoi, cand folia metalica revine in pozitia initiala, curentul revine si el la normal. Astfel, intensitatea lui depinde de undele provocate de voce, variatiile reprezentand replica electrica a vorbirii.

Acest curent electric fluctuant se deplaseaza catre receptorul telefonului. Inauntrul partii sale superioare este o sonerie intre un magnet permanent si o bobina. Atasata de sonerie e o diafragma de plastic. Cand variatiile curentului trec prin bobina, devine un electromagnet. Variatia atractiei magnetului asupra soneriei determina diafragma sa vibreze, transmitand unde sonore auzite ca voci umane.

A treia parte din care e alcatuit telefonul este discul sau mecanismul dotat cu butoane care permite utilizatorilor sa comunice aparatului si centralei unde doresc sa apeleze. Formarea se efectueaza prin transmiterea unei serii de pulsatii centralei. De exemplu, pentru cifra 9, curentul e intrerupt de noua ori, pentru 8 de opt ori etc.

Cand este format un numar, pulsatiile se deplaseaza prin cabluri de cupru ce leaga aparatul de o centrala telefonica locala. Acolo, aceste coduri sunt descifrate si legatura este facuta cu linia telefonica dorita.

Exista mai multe tipuri de centrale telefonice: cea mai veche, acum aproape total inlocuita, e cea electromagnetica cu bare transversale, in cadrul careia un strat de bare transversale, conductoare de curent, e asezat orizontal si separat cu cateva miimi de inch de un strat similar, asezat vertical. Electromagnetii declansati de impulsurile codificate misca bara potrivita, creand un circuit intre conexiunile emise si primite.

Un alt tip, mult mai comun, e centrala electonica, care nu contine parti mobile, ci panouri cu circuite complexe, conexiunile fiind stabilite de tranzistori a caror rezistenta e schimbata de impulsurile primite.

Cel mai modern model de centrala este cea digitala. Semnalele primite de la un post telefonic sunt intai transformate in modele digitale de pulsatii. Acestea sunt trimise in ceea ce e, in esenta, un imens computer. Pe baza lor, reteaua de circuite gaseste cea mai scurta si mai putin incarcata ruta pentru a efectua conexiunile.

Dupa parerea mea, poate subiectiva, deoarece sunt o impatimita a telefonului, acesta mi se pare una dintre cele mai utile inventii umane, el aproape anuland distantele dintre oameni si asigurand comunicarea din si catre oricare colt al lumii in doar cateva secunde. Prin intermediul sau si al internetului, cu care se afla in stransa legatura, se comunica vesti foarte importante, se asigura comunicarea intre oameni, eficient si fara risipa de timp si energie si pur si simplu se intretin relatiile de prietenie atat de necesare omului, fiinta sociala, pe tot parcursul vietii....

Echipamentul Electric al Automobilelor

1 GENERALITATI PRIVIND ECHIPAMENTUL ELECTRIC AL AUTOMOBILELOR

1.1 Destinatia si compunerea echipamentului electric al automobilului

Echipamentul electric asigura alimentarea cu energie electrica a aparatelor electrice atat in timpul deplasarii autovehiculului cat si la stationare.

Echipamentul electric al autovehiculului cuprinde: instalatia de alimentare, consumatorii si instalatia de distributie si anexele.

Instalatia de alimentare este formata din: bateria de acumulatoare, generatorul de curent (continuu sau alternativ) si aparatele pentru reglarea tensiunii si a curentului si conectarea cu bateria de acumulatoare.

Consumatorii sunt: instalatia de aprindere, instalatia de pornire, instalatia de iluminare si semnalizare (optica si acustica), aparatele de masura si. control si aparatele auxiliare pentru marirea gradului de confort (stergator si spalator de parbriz, aparate de climatizare si incalzire, radio, ceas etc.).

Instalatia de distributie si anexele sunt formate din: conductoare, contactul cu cheie, intrerupatoare si comutatoare, cutii si piese de legatura, prize. sigurante fuzibile si automate.

Echipamentul electric utilizeaza pentru legaturi la sursele de curent un singur conductor, de obicei pozitivul (+), masa metalica constituind conductorul al doilea de inchidere a circuitului (-).

Autovehiculele moderne utilizeaza, in general, ca tensiune de lucru 12 V. In figura 2 se reprezinta schema instalatiei electrice a autoturismului Dacia 1300.

1.2 Sursele de energie electrica

Sursele de energie ale echipamentului electric al automobilelor sunt: bateria de acumulatoare si generatorul de curent.

Bateria de acumulatoare are rolul de a alimenta consumatorii de energie electrica in timpul cand motorul functioneaza la o turatie scazuta a arborelui cotit sau cand motorul este oprit. La turatiile mijlocii si mari ale motorului, generatorul de curent debiteaza suficienta energie electrica si preia alimentarea consumatorilor.

In anumite situatii; cand consumul de energie electrica este mare (de exemplu, noaptea cand se folosesc farurile), puterea consumatorilor poate depasi puterea generatorului. in acest caz, alimentarea consumatorilor se face simultan de catre ambele surse. De aceea bateria este legata cu generatorul in paralel prin bornele de aceeasi polaritate.

In instalatia electrica a automobilelor se foloseste, de obicei, curentul electric continuu, conditionat de existenta bateriei de acumulatoare care se incarca numai cu curent electric continuu.

La unele automobile, se folosesc generatoare de curent alternativ. Folosirea curentului electric alternativ simplifica constructia si reglajul generatorului si ii reduce greutatea, insa necesita un redresor.

1.2.1 Bateria de acumulatoare
Avand in vedere rolul bateriei de a asigura pornirea automata a motorului, si aprinderea amestecului carburant la motoarele eu aprindere prin scanteie precum st alimentarea consumatorilor in .regimul de turatii scazute ale motorului sau atunci cand acesta este april, cerintele acesteia sunt :

- sa posede o capacitate suficienta la dimensiuni de gabarit reduse;

- sa aiba un randament bun, astfel incat procesele de incarcare si descarcare repetate sa se produca cu pierderi cat mai mici ;

- sa suporte, fara a se deteriora, descarcari de scurta durata cu intensitati de curent foarte mari, necesare la pornirea motorului cu ajutorul demarorului electric;

- sa posede o constructie rezistenta la vibratiile produse de denivelarile drumului pe care circula automobilul.

Functionarea bateriei de acumulatoare se bazeaza pe fenomenele reversibile electrochimice care se produc in interiorul elementelor sale.

In functie de natura elementelor active, bateriile de acumulatoare sunt :
- cu placi de plumb si electrolit acid (baterii acide) ;
- cu placi de fero-nichel sau nichel-cadmiu si electrolit alcalin (baterii a1caline).

1.2.2 Generatorul de curent electric

Generatorul de curent electric constituie sursa principala de curent electric a automobilului. Prin functionarea generatorului o parte din energia mecanica disponibila la arborele motor este transformata in energia electrica cu care se alimenteaza toti consumatorii de curent.

La turatii mijlocii si mari ale motorului, surplusul de energie electrica furnizat de generator este inmagazinat de bateria de acumulatoare care in acest fel se incarca.

Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca generatorul de curent sunt :
- sa aiba o constructie simpla si o mare siguranta in functionare;
- sa posede o durata mare de serviciu;
- sa aiba un gabarit redus si o mare putere specifica raportata la 1 daN greutate.


Generatoarele de curent electric utilizate la automobile pot fi :
- de curent continuu (dinamuri);
- de curent alternativ (alternatoare).

1.3 Aparate pent...

Constructia aparatelor electrice

CAPITOLUL 1 Introducere in constructia aparatelor electronice

Definitii:
Aparatul este un sistem tehnic care serveste la efectuarea unor operatii, la transmiterea sau trans-formarea energiei dintr-o forma in alta.Echipamentul este un ansamblu de aparate, dispozitive si mecanisme ale unei instalatii, masini etc. careia ii asigura functionarea.Instalatia este un ansamblu de constructii, aparate, masini care servesc la indeplinirea unei anumite functiuni sau operatii.Masina este un sistem tehnic format din organe solide cu miscari determinate, care serveste la transformarea unei forme de energie in alta sau in lucru mecanic sau caldura.Masina-unealta este masina echipata cu scule pentru aschiere, taiere sau deformari plastice.

1.1. Clasificarea aparatelor si echipamentelor electronice, AE si EE, (unele moduri de clasifi-care)

a) dupa destinatie:
- de uz profesional, avand caracteristici tehnice si constructive superioare: aparate electronice de masurare si control de laborator si industriale; aparate electronice si echipamente electronice pentru medicina; echipamente complexe pentru telecomunicatii si radiocomunicatii; instalatii complexe de emisie-receptie prin sateliti, calculatoare profesionale.

- de uz general, destinate marelui public: receptoare radio sau de televiziune, video - magneto-foane, magnetofoane, casetofoane, video � casetofoane, player-e de compact discuri, combine (combinatii ale celor dinainte), microcalculatoare, calculatoare de birou sau de buzunar, ceasuri electronice etc.

b) dupa modul de utilizare:
- stationare, care depind de locul de amplasare prin functia realizata, sursa de energie;
- transportabile:
- mobile, care sunt amplasate pe automobile, nave fluviale sau maritime, material ru-lant pe calea ferata, tehnica spatiala;
- portabile, care sunt alimentate la baterii si pot fi transportate de fiinte umane sau de animale.

c) dupa volumul productiei:
- productie individuala (unicate), care sunt destinate unor operatii speciale si sunt foarte scumpe (pe masura ce se ieftinesc tehnologiile, productia unicatelor depinde numai de destina-tia speciala si mai putin de pret);
- productie de serie, in care volumul productiei are valori medii (se raporteaza la numarul po-pulatiei tarii sau pietei respective);
- productia de masa, cu volum mare (exemplu: ceasuri electronice).

In general, in productia individuala, se fabrica un singur exemplar sau un lot (numar de produse lan-sate simultan in productie) de cateva exemplare, la intervale mari de timp (la comenzi speciale). In productia de serie se fabrica loturi mari la intervale de timp determinate de necesitati obiective. In productia de masa se fabrica produse in cantitati foarte mari, in mod continuu (intr-o perioada lunga de timp), cu producerea ritmica a produsului finit (produse permanent solicitate).

1.2. Etapele realizarii unui aparat electronic (produs nou)

Acestea sunt urmatoarele:
a. Studiul tehnico-economic, act de conceptie la nivelul caruia se rezolva urmatoarele probleme:
- stabilirea unei solutii de principiu pentru functionarea produsului nou (schema bloc func-tionala);
- precizarea unor materiale sau tehnologi necesare fabricatiei produsului nou;
- dezvoltarii eventuale ale unor capacitati de productiei;
- necesitati interne, posibilitati pentru export;
- programarea asimilarii produsului nou, s.a.

b. Studiul de marketing precizeaza unele conditii specifice sub forma unor parametrii ai produsu-lui nou si care caracterizeaza: gradul de saturatie la pietei, segmentarea pietei, corelarea unor func-tii ale produsului cu necesitatile utilizatorului etc., sau impune unele criterii de selectie a variantelor specifice dependent de restrictiile impuse in abordarea unei anumite strategii de marketing.

c. Tema de proiectare, act decizional care concretizeaza, pe baza datelor oferite de studiul tehni-co-economic si cel de marketing, varianta care va fi comandata proiectarii. Tema de proiectare pre-cizeaza in principal urmatoarele:
- destinatia si conditiile de exploatare ale produsului nou;
- caracteristicile de baza ale produsului nou;
- cerintele principale constructive si functionale ale produsului nou;
- parametrii garantati ai produsului nou;
- standardele si normele interne in care se incadreaza produsul nou (daca nu exista, se elabo-reaza noi standarde sau norme interne);
- indicatori tehnico-economici si exploatare ai produsului nou;
- cantitatile de fabricat;

d. Proiectarea tehnica, (pentru inginerii electronisti este electrica), in care se porneste de la solu-tia de principiu stabilita prin studiul tehnico-economic, se proiecteaza o schema bloc care se detali-aza succesiv pana la nivelul circuitelor elementare. Aici intervin cateva aspecte si anume: unele blocuri functionale se pot realiza cu circuite integrate specializate, la care, practic se preia din cata-loage scheme de aplicatie necesara; exista firme specializate care produc si furnizeaza blocuri ca subansambluri...

Transformatorul de curent

Transformatorul de curent este o solutie simpla de masurare izolata galvanic în cazul particular, dar des întalnit, al curentului alternativ pur sinusoidal. La fel cu senzorii de curent magnetici acesta este construit de obicei pe un tor din material feromagnetic (fig. 11A). Transformatorul de curent funcţionează ca orice transformator, curentii din înfasurarile primar si secundar fiind legati de relatia:

i S NS = i P NP (4)

unde iP = curentul din primar;

iS = curentul din secundar;
NP = numarul de spire din primar;
NS = numarul de spire din secundar (fig. 11B).

Curentul din primar induce în secundar un curent care este transformat de rezistenta de sarcina RL într-o tensiune (fig. 11C). În aplicatiile tipice ale transformatorului de curent secundarul are mai multe spire decat primarul care de obicei are o singura spira. Astfel curentul din secundar are valori substantial mai mici si mai usor de masurat decat cele din primar.

Transformatorul de curent este o solutie simpla de masurare izolata galvanic în cazul curentului alternativ (A). Curentii primar si secundar sunt dati de relatia iP NP = iS NS (B). Utilizarea corecta presupune o rezistenta de valoare mica pe bornele înfasurarii secundare.RT .

Un transformator de curent ideal nu apare ca o sarcina inductiva, asa cum apare senzorul de curent cu efect Hall, ci ca un rezistor în serie cu înfasurarea primara. Valoarea acestui rezistor este data de relatia:

RP = RS (NP / NS)2

Rezistenta parazita produce în circuitul primar o cadere de tensiune la fel ca o rezistenta reala de aceasi valoare în serie cu primarul.

Comportarea neideala a transformatorului de curent necesita cateva precizari. În masuratorile de curenti la frecvente joase pana la moderate (᝺ kHz) conteaza cuplajul mutual si reactanta secundarului. Cuplajul mutual reprezinta gradul în care fluxul generat de primar trece prin secundar si invers. Un transformator eficient are un cuplaj mutual mare. Miezurile toroidale si cele tip E favorizeaza cuplajul mare.

Reactanta secundarului este necesar sa fie, la frecventele de interes, semnificativ mai mare decat rezistenta sa totala (XLS > 10 RS) pentru a avea în secundar un curent care sa reflecte cu precizie curentul primar. Reactanta se poate calcula cu formula:

ZL = 2p f N2 AL / 109
unde f = frecventa de lucru în Hz:
N = numarul de spire;
AL = inductanta caracteristica în mH/1000 spire
ZR = reactanta inductiva în Ohm-i.

Fenomenul de saturatie se poate manifesta si în transformatoarele de curent, dar curentul alternativ necesar saturatiei este semnificativ mai mare decat cel din curent continuu deoarece curentul indus în secundar genereaza un flux magnetic în opozitie cu cel din primar (legea Lenz). Trebuie avut grija sa nu existe componente continui suprapuse peste curentul alternativ fiindcă acestea pot satura rapid miezul si distorsiona măsurătorile.

TRANSFORMATORUL TRIFAZAT - ELEMENT DE REŢEA

Transformatorul este un element component al reţelei electrice. Prin intermediul
transformatoarelor electrice se transformă o putere electrica alternativa cu anumiţi
parametrii într-o altă putere electrică alternativă de aceeaşi frecvenţă dar cu parametrii electrici modificaţi.

Elementele caracteristice sau datele de catalog ale unui transformator sunt:

* Puterea nominala aparenta, SnT;
* Tensiunile nominale primare . i secundare, U1 , U2;
* Raportul de transformare, K12;
* Impedanţa de scurtcircuit, Zsc;
* Tensiunile relative de scurtcircuit, usc;
* Curentul de mers in gol, I0;
* Pierderile în scurtcircuit, ?psc;
* Pierderile la mersul în gol, ?p0;
* Numerele caracteristice.

Înfăşurarea care primeşte energia se numeşte înfăşurare primară iar înfăşurarea care cedează (alimentează) energia se numeşte înfăşurare secundară.

CLASIFICAREA TRANSFORMATOARELOR

După funcţia pe care o au în cadrul sistemului electric, se disting următoarele categorii de transformatoare:

* Transformatoare de putere;
* Transformatoare auxiliare;
* Transformatoare de separare;
* Autotransformatoare.

CONEXIUNILE TRANSFORMATOARELOR

Conexiunea unui transformator reprezintă schema de conexiuni a înfăşurărilor
sale şi precizarea unghiului de defazaj al fazorului tensiunii secundare de linie faţă de fazorul tensiunii primare corespunzătoare. Pentru transformatoarele trifazate de putere se folosesc trei conexiuni de bază: în stea, în triunghi . i în zig-zag.

Conexiunile în stea, triunghi şi în zig-zag se reprezintă convenţional prin literele
Y, D şi Z, pentru înfăşurările de înalta tensiune şi prin literele y, d şi z pentru
înfăşurările de joasa tensiune. Când una din înfăşurări are nulul accesibil şi legat direct la pământ la simbolul respectiv se adaugă cifra 0, de exemplu Y0, sau y0.

Masurari electrice - Ampermetrul

Masurari electrice

Pentru determinare unor constante fizice ale unor elemente de circuit , de exemplu rezistenta electrica a unui rezistor sau pentru determinarea variatiei unei marimi fizice de exemplu intensitatea curentului electric printr-un rezistor in functie de tensiunea aplicata pe rezistor ,se realizeaza in laborator diferite montaje electrice .Principalele instrumente de masura utilizate sunt ampermetrul pentru masurarea intensitatii curentului electric si voltmetrul pentru masurarea tensiunii electrice .

Asa cum am aratat ,ampermetrul se conecteaza in serie cu elementul respectiv (rezistorul) ,iar voltmetrul se conecteaza in derivatie cu acel element .Odata introduse in montajul electric atit ampermetrul cit si voltmetrul devin elemente ale montajului respectiv. Prin introducerea instrumentelor de masura in montaj ,acesta se modifica din punct de vedere electric .In mod tacit ,pina acum, am considerat atit ampermetrul cit si voltmetrul ca elemente ideale ,elemente care nu modifica starea electrica a sistemului prin introducerea lor in montaj.

Pentru ca sa se realizeze aceasta conditie ,ampermetrul trebuie sa aiba rezistenta electrica nula iar voltmetrul trebuie sa aiba o rezistenta electrica enorm de mare, teoretic infinita.

Instrumentele reale nu pot indeplini aceasta conditie .Fiecare instrument de masura se apropie de conditia ideala daca sunt folosite pentru anumite intervale de valori.

Ampermetrul real are rezistenta electrica (RA) diferita de zero , dar mult mai mica decit rezistenta electrica (R) a rezistorului cu care se inseriaza (RA << R).

Voltmetrul real are rezistenta electrica (RV),finita ,dar mult ma i mare decit rezistenta electrica a rezistorului cu care se conecteaza in derivatie (RV>>R).

Pentru a indeplini aceste conditii instrumentele de masura se utilizeaza pentru anumite domenii de valori masurate. Aceste domenii sunt indicate de scala instrumentului respectiv .

In montajul respectiv trebuie sa folosim un instrument corespunzator .De exemplu daca intensitatea curentului care trebuie determinata este de ordinul citorva amperi se utilizeaza un ampermetru cu scala 0-10 A. De asemenea daca estimam ca tensiunea masurata este de ordinul voltilor utilizam un voltmetru cu scala 0-12 V.

Aceste restrictii au consecinte practic nedorite ,conducind la necesitatea de a dispune de o mare varietate de instrumente de masura .

Utilizarea ampermetrului

Deoarece masurarile presupun determinarea unor intensitati necunoscute ,la introducerea ampermetrului in circuit se alege la inceput domeniul cel mai mare posibil .Daca acul ampermetrului a deviat foarte putin se poate folosi o alta borna inferioara ,fara a deteriora aparatul ,astfel incit citirea sa fie cit mai exacta . Valoarea maxima a diviziunilor cadranului coincide cu valoarea intensitatii curentului la care ampermetrul a fost conectat in circuit .

De exemplu daca acul ampermetrului s-a oprit in dreptul diviziunii 80, atunci I=5?80/100 =4A


Suntul ampermetrului

Sa consideram un ampermetru cu rezistenta electrica proprie RA care poate masura curentii cu intensitatea maxima , Im .Pentru a mari domeniul de utilizare de n ori , pentru a-l putea utiliza la masurarea unor curenti electrici cu intensitatea maxima I ,n=I/Im ,se conecteaza in paralel cu ampermetrul uni rezistor senumit sunt ,cu rezistenta electrica RS .

Curentul cu intensitatea I ,care trebuie masurat ,se desparte in nodul M intr-un curent care trece prin ampermetrul , de intensitate IA si un curent care trece prin sunt de intensitate Is .

I=IA+IS ,utilizind relatia I=n?IA se obtine : n?IA=IA+IS sau (n-1 )IA =IS.
Folosind legea lui Ohm pentru portiunea de circuit MN se poate scrie :
IA=UMN /RA si IS=UMN /RS se obtine :


Masurarea rezistentelor

1) Cea mai simpla metoda de masurare a rezistentelor electrice consta in utilizarea ampermetrului si a unui voltmetru .Aratam in continuare cum se conecteaza aceste instrumente in circuit electric realizat pentru o determinare cit mai corecta.
a) Masurarea unei rezistente mari (montaj aval)

Se realizeaza montajul indicat in figura alaturata .La legarea in paralel a voltmetrului ,acesta masoara doua tensiuni ,pe ampermetru si pe rezistor:
UV=UA+IR R===>R=A
deoarece rezistenta ampermetrului RA este mica (RA << R),rezulta cu aproximatie ,


b) Masurarea unei rezistente mici (montaj amonte)
Intensitatea masurata de ampermetru reprezinta ,conform legii I a lui Kirchhoff suma intensitatilor rezistorului si respectiv voltmetrului :
I=IV+IR=

Deoarece volmetrul are rezstenta electrica foarte mare (RV>>R),relatia se paote aproxima:
I===>R=

c) Puterea Wheatstone
In activitatea experimentala determinarile se efect...

Aparatul de fotografiat

* Evolutia aparatelor fotografice *

Din timpuri stravechi si pana astazi, la baza tuturor stiintelor, a tuturor descoperirilor mai mari sau mai mici se afla observarea fenomenelor naturale, urmata de o imitatie inteligenta a acestora. Nevoia, spiritul practice, curiozitatea l-au indemnat pe om sa imite, sa repete, sa reproduca fenomenele observate in alte conditii cu mijloace la indemana lui.

Nu se stie cand si unde s-au observat s-au zarit pentru prima data jocul unor forme curioase pe perete. Desigur trebuie sa fi fost intr-o tara calda, scaldata in lumina puternica a soarelui. Pentru a se feri de arsita, oamenii acopereau ferestrele si usile cu ceea ce astazi s-ar numi perdele groase, pentru ca inauntrul incaperilor sa domneasca umbra deasa si racoroasa. Dar iata ca se intampla sa fi ramas o mica crapatura intre perdele si se mai intampla ca cineva sa treaca pe ulita. Stupoare! Pe peretele opus crapaturii se vede omul trecand, dar cu capul in jos! Prima mentiune scrisa despre acest fenomen cunoscuta pana in zilele de astazi, se gaseste in lucrarile carturarului arab Ibn Al Haitan. Dupa aceatsa data, referirile si scrierile despre ceea ce se numea camera obscura au devenit din ce in ce mai frecvente. Fizicianul si profesorul de matematica din Milano, Girolamo Cardano, introduce in gaura o rotunjime facuta din sticla , o lentila convexa, obtinand o imagine mult mai luminoasa si mai clara. Urmeaza alte ameliorari, cum ar fi cea a lui Daniel Barbaro care propune in 1568 acoperirea marginilor lentilei, lasand numai o gaura mica la mijloc - diafragma de azi - pentru obtinerea unor imagini mai clare. Igantio Danti recomanda la randul lui utilizarea unei oglinzi concave pentru redresarea imaginii si in 1585 Giovani Battista Benedetti sugereaza adoptarea unei lentile biconvexe.

Din descrierile facute pana acum, reiese faptul ca intr-adevar camera obscura era o camera, o odaie intr-o cladire si ca imaginea putea fi vazuta numa de cei care se aflau in incapere.Cu timpul camera obscura devine mai mica, portabila, putand fi instalata chiar si intr-un cort. Dar micsorarea si portabilitatea camerei obscure merg si mai departe. Kaspar Schott publica in Magia optica prima descriere a unei mici camere obscure, formata din doua cutii din care una putin mai mica putea sa culiseze in cealalta pentru obtinerea claritatii. Imaginea formata de un tub ajustabil care continea doua lentile convexe, putea fi vazuta din exterior printr-o gaura, astfel ca nu mai era nevoie ca cineva sa intre in camera obscura. Astfel de camere din ce in ce mai mici, la care imaginea era vazuta din afara, sunt semnalate din ce in ce mai des in diferite parti.Johann Zahn prezinta desene si schite de tipuri diferite si este primul care propune utilizarea geamului mat in formarea imaginii. In 1685 aparatul a fost gata si astepta (aparitia) fotografiei.

Camerele obscure de cele mai diferite constructii si marimi, chiar si in stil rococo erau foarte raspandite si utilizate in topografie in scopuri civile si militare, in reproduceri exacte de desene, harti si gravuri la scari diferite, chiar si in medicina pentru desene anatomice cat mai precise. Iata ca la mijlocul secolului XVIII aparatul era foarte cunoscut si raspandit. El avea aproape toate componentele esentiale: obiective din ce in ce mai evoluate si cu distante focale diferite, oglinda montata la 45? pentru reflex, posibilitatea de reglare a claritatii, geam mat din sticla fina pentru redarea cat mai acurata a imaginii.

* Principalele parti componente *

Schematic, orice aparat fotografic este alcatuit din urmatoarele componente:Corpul aparatului, magazia cu sistemul de antrenare a peliculei fotosensibile, obiectivul, sistemul de obturare si vizorul. Corpul aparatului fotografic este format din camera obscura pe care sunt fixate obiectivul, vizorul si alte accesorii. Camera obscura poate fi de tip rigid sau extensibil, cu burduf.

Fiecare model constructiv a fost impus de formatul imaginii negative, sau de cel al dimensiunii aparatului fotografic. Magazia cuprinde sistemul de inmagazinare si de transport al materialului fotosensibil, format dintr-o serie de piese si dispozitive de mare importanta pentru buna functionare a aparatului. Mgazia poate fi solidara cu carcasa aparatului sau atasabila cand este denumita caseta. Casetele au rolul de a proteja emulsia materialului fotosensibil impotriva luminii si sunt realizate in doua variante: pentru placi fotografice si pentru planfilme, rolfilme,etc. Casetele pentru placi nu se pot incarca decat la intuneric, pe cand acelea pentru planfilme, rolfilme sau filme inguste de cinematograf, se pot incarca si la lumina zilei, ele avand ambalaje protectoare. Pentru unele tipuri de aparate fotografice se furnizeaza casete speciale, etanse, care se pot schimba intre ele in orice moment, chiar la lumina zil...

Magnetii

CE ESTE CAMPUL MAGNETIC?



Campul magnetic este zona din jurul unui magnet in care actioneaza forta magnetica. Obiectele magnetice plasate intr-un asemenea camp vor fi atrase sau respinse de catre magnet. Daca punem pilitura de fier (aschii mici de fier) langa un magnet, ea se va orienta dupa forma campului magnetic, alcatuind o imagine a acestuia. In fapt, fiecare bucatica de fier devine mic magnet. Mini-magnetii arata cat de tare sunt atrasi de catre fiecare portiune a magnetului mare.

CUM SE FACE UN ELECTROMAGNET?

Cand un fir conductor este parcurs de curent electic, ia nastere un camp magnetic. Daca firul este infasurat pe un miez de fier, bobina realizata din fiul conducator este numita ��solenoid��.

CUM FUNCTIONEAZA BUSOLA?

Pamantul are un nucleu de fier topit si constituie el insusi un magnet urias. Campul magnetic se comporta asemenea unui magnet-bara situat in lungul axei terestre. Busola contine un ac magnetic care se poate roti liber. Indiferent de pozitia busolei, acul se va roti asa incat sa indice directia catre Polul Nord. Rotind busola astfel incat ca punctul notat ��N�� (nord), sa se afle in diectia acului, putem gasi si alte directii.

CE SUNT POLII UNUI MAGNET?

Ca si pamantul, fiecare magnet are un pol nord si un pol sud. Un magnet ce se poate roti liber se va orienta cu polul sau nord catre Polul Nord terestru. Polul Sud al magnetului va fi atras catre Polul Sud al Pamantului. Pentru ca lucrurile sa fie si mai complicate, Polul Nord al planetei are, de fapt, un pol sud, de aceea polul nord al unui magnet se orienteaza in directia respectiva. Ca regula generala: polii au aceleasi nume se resping reciproc, iar polii cu nume diferite se atrag.

Iluzii optice

. INTRODUCERE

Iluzia este perceptia falsa a unui obiect, care, spre deosebire de halucinatie, are loc in prezenta obiectului. Totusi, perceptiile eronate sunt considerate iluzii numai daca sunt valabile pentru un numar foarte mare de indivizi. Iluziile comune tuturor indivizilor cu o stare psihofiziologica normala sunt determinate de insasi legile formarii perceptiilor. In cele ce urmeaza, ne vom apleca asupra iluziilor optice.

1. Ce numar vezi? Cei care vad bine culorile, pot observa 3 culori de baza: rosu, verde si albastru . In acest fel pot vedea numarul 74 . Cei care sufera de daltonism (confunda rosul cu verde), vad in acest caz numarul 21 .

2. Poti sa-ti gasesti pata oarba, daca ridici in fata ta, cu bratele intinse, aceasta pagina . Inchide, sau acopera ochiul stang, iar cu ochiul drept uita-te la cercul verde din stanga . Apropie foaia incet spre tine, pana cand cercul rosu dispare . In acel moment ai ajuns in acel loc al retinei, de unde porneste nervul optic � pata oarba .


3. Pentru a obtine lumina alba, e suficient sa amestecam 3 culori: rosu, verde si albastru . Acestea sunt culorile de baza . Culoarea alba este o combinatie de culori . Culorile galben, mov si purpuriu se obtin din combinatia a cate 2 culori de baza- acestea sunt culori secundare .

II. ILUZII DE LUNGIME
Cea mai faimoasa si studiata iluzie de lungime este, probabil, iluzia Muller-Lyer, creata de psihiatrul german Franz Muller-Lyer in 1889. Care dintre segmentele orizontale AB si CD pare mai lung ? Desi sistemul vizual indica segmentul AB ca fiind mai lung, in realitate, segmentele sunt egale ca lungime daca le masuram. La realizarea iluziei contribuie liniile oblice. O explicatie a iluziei Muller-Lyer este ca trecerea de la perceptia tridimensionala la cea bidimensionala se face incorect. Din cauza liniilor oblice indreptate catre exterior, aparatul optic uman interpreteaza segmentul AB ca fiind mai departat de ochi fata de segmentul CD, care, din cauza liniilor spre interior, pare mai apropiat. Ochiul uman nu poate aprecia dimensiunea unui obiect fara a tine cont de distanta ; de aceea, desi doua obiecte au ca rezultat proiectii egale pe retina, tindem sa consideram obiectul care pare mai indepartat mai mare.
O alta iluzie cunoscuta este iluzia Ponzo, denumita dupa psihologul italian Mario Ponzo. Ca si in iluzia Muller-Lyer, cele doua linii orizontale apar inegale in lungime, desi in realitate sunt egale. Explicatia acestei iluzii este legata de perceptia adancimii. Pentru ochiul uman, liniile oblice creeaza senzatia de adancime, ceea ce duce la aprecieri diferite a distantelor pana la cele doua segmente (segmentul de sus pare mai indepartat). Cu toate acestea, imaginile formate pe retina de cele doua segmente sunt egale.


O alta iluzie interesanta de lungime este iluzia orizontal-vertical, ce consta in faptul ca oamenii percep o linie verticala mai lunga decat una orizontala de aceeasi lungime. Un exemplu elocvent este Gateway Arch din St. Louis, Missouri. Inaltimea ei pare mai mare decat lungimea, desi ambele masoara 192 m.


III. ILUZII DE FORMA
In figura de mai jos este reprezentata iluzia Zollner : un patrat apare a fi trapezoidal din cauza fundalului pe care este suprapus. Din nou, intervine senzatia de adancime, creata de liniile oblice - latura de sus a patratului pare mai indepartata, si deci mai mare.


Un exemplu la scara mare de iluzie de lungime a fost construit de greci acum 2500 de ani. Este vorba despre Parthenon, un templu grec faimos care pare a fi construit cu unghiuri perfect drepte. Dar aceasta este o iluzie, intrucat Parthenonul nu prezinta nici un unghi perfect drept. Pentru a compensa efectele negative ale perspectivei liniare care ar fi dus la imaginea unui templu stramb si incovoiat, arhitectii Parthenonului au construit coloanele usor catre interior. Pe langa aceasta, ei au construit baza si alte elemente orizontale, mai inalte in centru fata de margini, iar coloanele au fost "umflate" putin in jurul mijlocului.

IV. ILUZII DE MARIME
In cadrul perceptiei false a distantei, intervin nu numai greseli de interpretare a lungimii si a formei, dar si a marimii in spatiu.

Pilonii din prima imagina sunt egali, ca si cercurile centrale din cea de-a doua. Fotografia de mai jos, denumita "camera Ames", este o fotografie neretusata. Fata din dreapta fotografiei pare uriasa in comparatie cu femeia din stanga, desi ambele au aceeasi inaltime in realitate. Iluzia rezulta din faptul ca cele doua par a fi la aceeasi distanta de aparatul de fotografiat, cand, de fapt, persoana "mai mica" este mult mai indepartata decat persoana "mai mare". Camera in sine este astfel construita incat induce ochiul in eroare in privinta distantelor. Coltul din stanga este mult mai indepartat de ochi decat coltul din dreapta. De asemenea, jumatatea din partea dreapta a camerei este ridicata astfel incat picioarele ambelor femei sa apara la aceeasi inaltim...

Materiale Magnetice

Cap I-Memoriu justificativ..3


Cap II-Generalitati4


Cap III-Clasificari..5


Cap IV-Caracteristicile magnetice7


Cap V-Materiale magnetice moi 10


Cap VI-Materiale magnetice dure 17


Cap VII-Materiale magnetice supraconductoare .20


Bibliografie 26

Cap I-Memoriu justificativ

Pentru ca lumea in care traim este un camp magnetic dar pentru ca nu exista o definitie clara ,pentru a intelege mai bine acest termen incepem prin a explica prin ochii energetici,electrotehnici si tehnologiei avansate tehnicile prin care campul magnetic este produs de magneti permanenti si de conductoare care sunt parcurse de curent electric.
Motivul alegerii acestei teme consta in faptul ca exista multe situatii in care diferite actiunii nu pot fi explicate,in cazul acesta studiind acesta stiinta vom afla ca de exemplu campul magnetic poseda energie si exercita forte asupra altor magneti.
Campul magnetic depinde in functie de compozitia magnetica a acestor materiale, iar compozitia lor se urmareste la rolul ei in functie de ce anume se doreste a se obtine.
Fierul constituie materialul,baza, celor mai multe campuri magnetice, acesta fiind la randul lor diversificate.

Cap II-Generalitati


De o deosebita importanta si strans legata de intelegerea proprietatilor magnetice ale materialelor este notiunea de camp magnetic.
Campul magnetic este produs de magnetii permanenti si de conductoare parcurse de curent electric.
Campul magnetic posedea energie si exercita forte asupra altor magneti sau conductoare parcurse de curentul electric.
Pentru determinarea starii de magnetizare a corpurilor sunt necesare doua marimi:
-intensitatea campului magnetic H,masurat in A/m;
-inductia magnetica B produsa de campul magnetic,masurat in tesla (T)=weber/metro patrat (Wb/m?).
Raportul dintre inductia magnetica B si intensitatea campului magnetic H se numeste permeabilitate magnetica absoluta si se noteaza cu ? .Ea are valori diferite pentru diferite materiale,la acelasi camp magnetic:


? =B/H sau B= ?H.

Permeabiliatea magnetica absoluta se exprima in weber/ampermetru (Wb A*m) sau henry/metru (H/m).
Pentru aceeasi intensitate a campului magnetic,raportul dintre permeabilitatea absoluta ? a unui mediu material oarecare si permeabiliatea absoluta a vidului ?0 (practice egala cu a aerului) si se numeste permaeabilitate magnetica relative a materialului si se noteaza cu ?r :

?r = ?/ ??,

Permeabilitatea absoluta ?? a vidului este o marime constanta egala cu 4 ? * 10 ? ? H/m
Permeabilitaea magnetica relativa ?r este o constanta de material,fara unitate de masura.


Cap III-Clasificarea materialelor electrotehnice
din punct de vedere magnetic


In functie de valoarea permeabilitatii magnetice relative ?r .materialele electrotehnice se clasifica in materiale :
-diamagnetice (?ə);
-paramagnetice(?~1);
-feromagnetice(?ɭ);
Materialele diamagnetice sunt:hidrogenul,carbonul,argintul,aurul,cuprul,zincul,germaniul,seleniul,siliciul etc.Ele au permeabilitate magnetica relative subunitara , foarte aproape de unitate.
Materialele paramagnetice sunt :oxigenul,aluminiul,cromul,platina,manganul,radiul,potasiul etc.Ele au permeabilitate magnetica relative supraunitara , foarte apropiata de unitate.
Materialele feromagnetice sunt:fierul ,cobaltul ,nichelul , gadoliniul si aliaje.Ele au permeabilitate magnetica relative mult mai mare decat unitatea ,ajungand la valori peste 100000.
Materialele feromagnetice sunt cunoscute sub denumirea de materiale magnetice.
Aceste matriale isi pierd complet proprietatile magnetice la temperature Curie,care este de 769?C pentru fier,1075?C pentru cobalt, 360?C pentru nichel si intre 60 si 380?C pentru aliaje,in functie de compozitie.
Conform teoriei magnetismului molecular , materialele magnetice se compun dintr-un numar foarte mare de magneti extreme de mici magneti moleculari.
Intr-un material nemagnetizat,magnetii moleculari sunt asezati in dezordine (fig.1.a).Prin magnetizare,magnetii moleculari se orienteaza succesiv dupa directia campului de magnetizare (fig 1.b) In consecinta,efectele magnetice ale materialului se manifesta si in exterior-materialul sa magnetizat.

Fig 1.Magneti moleculari
a-in material ferromagnetic nemagnetizat;
b-in material ferromagnetic magnetizat.

Dupa modul in care materialele feromagnetice se comporta in campul magnetic,se deosebesc:
-materiale magnetice moi,care se pot magnetiza cu usurinta dar se si demagnetizeaza usor;
-materiale magnetice dure,care se pot magnetiza greu,dar isi mentin proprietatle magnetice timp indelungat.
Materialele magnetic moi au utilizarea cea mai raspandita in constructia de masini si aparate electrice.Din ele s...

Sunetul in fizica

Sunetul este un fenomen fizic care stimuleaza simtul auzului. La oameni auzul are loc cand vibratiile de frecvente intre 15 si 20.000 de hertzi ajung la urechea interna. Hertzul, sau Hz, este unitatea de masura a frecventei egala cu o perioada pe secunda. Astfel de vibratii ajung la urechea interna cand sunt transmise prin aer, si termenul sunet este ceva restrictionat la astfel de unde care vibreaza in aer. Fizicienii moderni, insa, extind termenul pentru a include vibratii similare in medii lichide sau solide. Sunete de frecvente mai mari de 20.000 Hz sunt numite ultrasonice.

In general, undele se pot propaga transversal sau longitudinal. In ambele cazuri, doar energia miscarii undei este propagata prin mediu; nici o parte din mediu nu se misca prea departe. Ca exemplu, o sfoara poate fi legata de un stalp la un capat, iar celalalt capat este tras pana sfoara se intinde, iar apoi sfoara este scuturata o data. O unda va trece pe sfoara pana la stalp, iar aici va fi reflectata si ea se va intoarce la mana. Nici un punct de pe sfoara nu se misca longitudinal spre stalp, dar parti succesive din sfoara se misca transversal. Acest tip de miscare se numeste unda transversala. De asemenea, daca o piatra este aruncata intr-o piscina, o serie de unde transversale pleaca din punctul de impact al pietrei. Un dop de pluta plutind in apropiere se va misca in sus si in jos, adica se va misca transversal respectand si directia de miscare a undei, dar nu se va deplasa prea mult longitudinal. O unda sonora, insa, este o unda longitudinala. In timp ce energia miscarii undei se propaga in exteriorul sursei, moleculele de aer care duc sunetul se misca in fata si in spate, paralel la directia de miscare a undei. Asadar, o unda sonora este o serie de compresii si extensii alternative ale aerului. Fiecare molecula da energia moleculei vecine, dar dupa ce unda sonora a trecut, fiecare molecula ramane in aceeasi pozitie ca la inceput.

Amplitudinea

Amplitudinea este caracteristica undelor sonore pe care o percepem ca volum. Distanta maxima pe care o unda o parcurge de la pozitia normala, sau zero, este amplitudinea; aceasta corespunde cu gradul de miscare in moleculele de aer ale unei unde. Cand gradul de miscare in molecule creste, acestea lovesc urechea cu o forta mai mare. Din cauza aceasta, urechea percepe un sunet mai puternic. O comparatie de unde sonore la amplitudine scazuta, medie, si inalta demonstreaza schimbarea sunetului prin alterarea amplitudinii. Aceste trei unde au aceeasi frecventa, si ar trebui sa sune la fel doar ca exista o diferenta perceptibila in volum.

Amplitudinea unei unde sonore este gradul de miscare al moleculelor de aer din unda. Cu cat amplitudinea unei unde este mai mare, cu atat moleculele lovesc mai puternic timpanul urechii si sunetul este auzit mai puternic. Amplitudinea unei unde sonore poate fi exprimata in unitati masurand distanta pe care se intind moleculele de aer, sau diferenta de presiune intre compresie si extensie ale moleculelor, sau energia implicata in proces. Cand cineva vorbeste normal, de exemplu, se produce energie sonora la o rata de aproximativ o suta de miime dintr-un watt. Toate aceste masuratori sunt extrem de dificil de facut, si intensitatea sunetului este exprimata, in general, prin compararea cu un sunet standard, masurat in decibeli.

Caracteristici fizice:

Orice sunet simplu, cum ar fi o nota muzicala, poate fi descrisa in totalitate, specificand trei caracteristici perceptive: inaltime, intensitate, si calitate (timbru). Aceste caracteristici corespund exact a trei caracteristici fizice: frecventa, amplitudine, si constitutia armonica, sau respectiv forma undei. Zgomotul este un sunet complex, o mixare de multe diferite frecvente, sau note care nu sunt legate armonic.

Frecventa:

Noi percepem frecventa ca sunete mai "inalte" sau sunete mai "joase". Frecventa unui sunet este numarul de perioade, sau oscilatii, pe care o unda sonora le efectueaza intr-un timp dat. Frecventa este masurata in hertzi, sau perioade pe secunda. Undele se propaga si la frecvente mari si la frecvente joase, dar oamenii nu sunt capabili sa le auda in afara unei raze relativ mici. Sunetele pot fi produse la frecvente dorite prin metode diferite. De exemplu, un sunet de 440 Hz poate fi creat activand o boxa cu un oscilator care actioneaza pe aceasta frecventa. Un curent de aer poate fi intrerupt de o roata dintata cu 44 de dinti, care se roteste cu 10 rotatii/secunda; aceasta metoda este folosita la sirena. Sunetul produs de boxa si cel produs de sirena, la aceeasi frecventa este foarte diferit in calitate dar corespund la inaltime.

Intensitatea sunetului:

Intensitatile sunetului sunt masurate in decibeli(dB). De exemplu, intensitatea la minimul auzului este 0 dB, intensitatea soaptelor este in medie 10 dB, si intensitatea fosnetului de frunze este de 20 dB. Intensita...

Fizica globului

Sa ne intoarcem cu mai bine de 2000 de ani inapoi, si, ceea ce este mai usor, sa ne ducem cu gandul la vreo 600 de km. de Nice, orasul natal al lui Cavendish, mai exact, la Siracuza. In vremea aceea, in acele locuri, traia un om de geniu care realizase numeroase descoperiri si al carui nume era Arhimede. El spusese regelui Hieron al Siracuzei, al carui prieten era, ca se putea, cu o forta data, sa se miste din loc o masa oricat de mare ar fi fost aceasta. El a mai spus ca, chiar daca ar fi fost pe un alt Pamant, ar putea schimba locul Pamantului nostru. Aceasta fraza, adesea deformata, se poate traduce, dupa Paul Ver Ecke, prin: �Da-mi un punct pe care sa pot sta neclintit si voi misca Pamantul din loc�.

Din fericire acesta a murit fara a-si pune planul in aplicare.

Or, Cavendish, fara ajutorul unui punct de sprijin exterior, pe care sa-si aseze o parghie, a �cantarit� globul nostru, ceea ce constituie, intre noi fie vorba, un frumos progres al stiintei de la Arhimede incoace!
Experientele si masuratorile necesare acestei fapte stralucite au fost publicate in Philosophical Transactions, in iunie 1798. Iata felul cum isi incepe savantul aceasta comunicare celebra:

�Cu multi ani in urma, defunctul John Michell, de la Royal Society, a inventat o metoda pentru determionarea densitatii Pamantului, facand sesizabila atractia cantitatilor mici de substanta; deoarece el era prins de alte cercetari, nu si-a putut termina aparatul decat cu putina vreme inainte de a muri, si nu a putut trai atat incat sa se poate servi de el. Dupa moartea sa acest aparat a fost dat Francis John Hyde Wollaston, profesor la Cambridge, care neavand prilejul sa-l intrebuinteze, a fost atat de amabil sa mi-l daruiasca mie�. Instrumentul este foarte simplu: consta dintr-un brat de lemn lung de 6 picioare (foot)1, conceput pentru a avea o mare soliditate, insa o greutate mica. Acest brat este suspendat in pozitie orizontala, cu ajutorul unui fir subtire de 40 inch2 (putin mai mult de 1 m) lungime, avand la celelalte doua capete o bila de plumb, cu diametrul de aproximativ 2 inch (aproximativ 5 cm), totul fiind inchis intr-o lada de lemn ingusta, pentru a proteja aparatul de vant.

Daca firul este suficient de subtire, cea mai mica forta, ca de exemplu, atractia bilelor de plumb de cativa inch diametru, este suficienta pentru a face sa se roteasca bratul in jurul axei sale. Dar sa adaugam si faptul ca savantul la transformat acest ansamblu, conceput de Michell, si l-a facut mai practic si mai

11 foot = 0,3048 m. � N.R.
21 inch = 2,54 cm. � N.R.

precis. Astfel, deviatia bratului se observa in exteriroul cutiei protectoare cu ajutorul unor lunete fixe prevazute cu reticule, ale caror linii de vizare ajung, in pozitia de echilibru, la diviziunea 0 a arcelor de fildes, fixate pe cele 2 bile. Cand se apropiau sferele mari de cele mici, se stabilea un echilibru intre forta de atractie exercitata de ele, si reactia firului. Aceasta reactie, proportionala cu unghiul de deschidere, se reducea la un cuplu de forte aplicate celor 2 bile mici si devenea egala si direct opusa atractiilor exercitate asupra lor de cele 2 sfere mari. Fiecare dintre fortele cuplului, reprezentand reactia firului, se determina in prealabil conform teoriei balantei de torsiune, cu ajutorul duratei unei oscilatii a bratului, neinfluentata de bilele mari, care se puneau pentru un moment in extremitatile diametrului perpendicular pe acela in directia carui se stabilea echilibrul natural. In aparatul despre care vorbim acum, aceste forte erau reprezentate prin:

p fiind greutatea uneia dintre bilele mici, t � timpul unei oscilatii socotit in minute, si n � numarul diviziunilor celor doua arce de fildes, care masurau amplitudinea unei oscilatii.
Pe de alta parte d reprezenta distanta dintre una din sferele mari si cea mica, vecina cu ea, f � atractia pe unitatea de distanta a doua mase egale cu unitatea si P greutatea uneia dintre sferele mari, atractia care echilibra reactia firului fiind:
In consecinta, x fiind numarul de diviziuni care masurau deschiderea, pentru a determina pe f exista urmatoarea relatie:
Daca notam cu Q greutatea Pamantului, si cu R raza sa, atunci forta f ar trebui sa fie data de relatia:
Pentru a determina pe Q, am avea deci conditia:
Daca acum notam cu D densitatea medie a Pamantului, atunci greutatea Q ar fi data de relatia:
Cavendish a gasit ca greutatea media a Pamantului, comparata cu a apei este 5,48.
Iata astfel ce a scris Laplace in 1820 asupra acestei probleme: �Examinand cu minutiozitate aparatul d-lui Cavendish si toate experientele sale, facute cu toata precizia si perspicacitatea ce-l caracterizeaza pe acest excelent fizician, nu vad ca s-ar putea face vreo obiectie asupra rezultatului de 5,48 dat pentru densitatea medie a Pamantului�.
Newton, pe de alta parte, spunea, ca rezultat al studiilor sale asupra gravitatiei, ca densitatea medie a substantei terestre ar trebui sa se situeze intre 5 si 6 fa...

Norii

Norii sunt mase de vapori de apa din atmosfera. Ei fac parte din circuitul apei in natura. Vaporii de apa, evaporati din mari si oceane, sunt prezenti peste tot in atmosfera. Formarea norilor are loc prin incalzirea apelor de catre soare. Cu cat temperatura este mai ridicata, cu atat mai multi vapori de apa se ridica in aer prin procesul de evaporare sub forma de vapori invizibili.

Odata cu ascensiunea aerului cald, vaporii ajung in paturi superioare ale atmosferei si se racesc, transformandu-se in lichid sau solid (adica apa sau gheata). Norii sunt formati din vapori de apa sau gheata sau o combinatie a acestora. Cand se aduna foarte multi vapori intr-un volum anumit de aer si se ajunge ca acesta sa fie saturat, apare fenomenul de condensare.

Condensarea este procesul prin care vaporii de apa se transforma in lichid sau in forma solida si are loc atunci cand aerul continand vapori este racit si devine saturat. Daca aerul se raceste si mai mult, apa din nori se reintoarce la suprafata Pamantului sub forma de precipitatii: ploaie, lapovita, zapada, grindina, roua sau chiciura.

Racirea aerului

Racirea aerului poate proveni chiar din ridicarea aerului care trece, de exemplu peste niste dealuri sau la caderea noptii, cand soarele nu-l mai incalzeste. Aerul se dilata datorita presiunii mai joase. In cazul dilatarii, aerul utilizeaza o parte din caldura detinuta si temperatura lui scade. Cand temperatura aerului scade suficient, vaporii de apa din aer se condenseaza devenind mici picaturi � norii.

Exista patru cai principale prin care se ridica aerul cald, ducand la formarea norilor:
- turbulenta � fenomen atmosferic cauzat de schimbari bruste ale directie sau vitezei vantului, care produce conditii favorabile formarii norilor

Ascensiunea orografica

- ascensiunea orografica � fenomen atmosferic cauzat de miscarea aerului pe deasupra unor forme de relief inalte, cum ar fi dealurile si muntii. Acest fenomen produce cei mai frumosi nori, paclele, nori in forma de steag, de lentila sau rotitori
Convergenta

- convergenta � fenomen atmosferic prin care aerul se inalta in asa numitele sisteme �depresionare�, cand mase de aer rece cald se intalnesc si converg cu mase de aer cald si umed. Aerul mai rece si mai dens patrunde pe dedesubt si forteaza ridicare aerului cald, mai usor. Zona de intalnire a maselor de aer se numeste front atmosferic si de-a lungul lui se produc ploi puternice.

Convectia

- convectia � fenomen atmosferic prin care aerul incalzit de soare deasupra uscatului se ridica sub forma unui curent ascensional. Meteorologi au demonstrat ca acesti curenti ascensionali pot avea o viteza de pana la 100 km/h. Aerul care se ridica prin convectie in interiorul unui nor se raceste cu cate un grad la fiecare 100 m de ridicare, pana cand are loc condensarea completa.

Fiecare dintre aceste fenomene, produce nori diferiti, dupa forma, marime si culoare, astfel:
- cirrus � zisi �bucla de par�, nori de mare inaltime, foarte frumosi, albi, nu produc ploaie
- cumulus � �ingramaditi�
- stratus � in straturi
- cumulonimbus � nori negri, intunecati, ce produc ploi torentiale, descarcari electrice si furtuna
- si altii.

Precipitatiile

Apa din nori atinge Pamantul sub diferite forme, cele mai obisnuite fiind ploaia si ninsoarea. Practic, picaturile mici de apa din nori nu plutesc, ci se inalta si coboara in interiroul norului. Atunci cand coboara, se unesc cu alte mici picaturi in unele mai mari. Cele mai mari dintre ele sunt atat de grele, incat nu mai sunt din nou ridicate de aerul ascensional care le-a creat si cad mai jos spre Pamant. Daca diametrul picaturilor este de cca. 1 mm, au sansa de a ajunge pe sol.
Picaturile mai mici de 1 mm in general se transforma din nou in vapori prin frecarea cu aerul atomsferic si nu mai ajung pe sol, ci procesul de formare a norului se reia.
Unele picaturi sunt �super-racite� si se transforma in cristale de gheata in interiorul norilor. Aceste cristale cad pe sol sub forma de ploaie, lapovita, ninsoare sau grindina. Formarea fulgilor de nea sau a boabelor de grindina in nor se numeste acumulare.

Stiati ca ...

- marinarii care se pierd pe mari se pot orienta spre uscat dupa nori? Deasupra insulelor se formeaza adesea nori incretiti

- cel mai inalt nor este Cumulonimbus ? Unul ca el poate atinge o inaltime de 18 km � dublul Everestului si poate contine peste o jumatate de milion de tone de apa!
- Pentru a provoca ploaia artificiala, norii sunt bombardati din avioane sau rachete cu cristale de iodura de argint? Apa din nori se ingheata in jurul acestora si cade pe sol sub forma de ploaie sau ninsoare
- Norii au avut mereu o importanta deosebita in meteorologie? �Daca nori lanosi strabat cerul, fii sigur ca nici o ploaie nu va strica ziua de vara�; �Cand se vad in zare muntii si culmile, avrsele bruste si violente sunt foarte probabile�; �Cer cenusiu, cer cenusiu, nic...

Locomotiva cu abur

Transportul feroviar a fost foarte bine dezvoltat de-a lungul timpului.Din secolul al XVI-lea dateaza calea ferata din lemn trasa de cai,fiind folosita timp de 650 de ani.A urmat apoi cea din piatra si cele moderne din otel.

In anul 1814 Inginerul George Stephenson realizeaza prima locomotiva cu abur-�Blucher�destinata cailor ferate.Pe 25 iulie este efectuata prima proba,iar pe 27 Iulie locomotiva parcurge 6 km remorcand un tonaj de 30 tf.Modelul unei locomotive cu abur este compusa dintr-un cazan care este incalzit de carbuni.Miscarea circulara a rotii este data de pistonul dirijat de presiunea vaporilor de apa.Viteza unei locomotive cu aburi era asemanatoare cu cea a unei trasuri trase de cai.Din acesta cauza erau folosite in uzine,mine si industrie.George Stephenson atinge viteza de 48 km/h cu locomotiva The Rocket.
In anul 1872 este construita prima locomotiva cu abur din Romania in Resita.Aceasta a fost numita Resita 2 si proiectata dupa John Haswell.

Inginerul Nicolae Malaxa este fondatorul celei mai importante locomotive din Romania .Locomotiva Malaxa era una din cele mai puternice avand 2600 CP.Este construita in anul 1972 in Uzinele Malaxa din Bucuresti.In Romania majoritatea locomotivelor cu abur care mai sunt functionabile sunt folosite pentreu a atrage turistii.Mocanita de pe valea Vaserului din Maramures este singura locomotiva cu abur din zona cu cateva platforme pentru turistii care-si doresc sa retraiasca vremurile trecute.
Cauzele disparitiei locomotivei cu abur sunt:costul de intretinere,deteriorarea rapida a caii ferate,fumul emis,reparatia laborioasa a locomotivei,timp pierdut cu pornirea locomotivei(cateva ore pana ce cazanul era incalzit).

In SUA au fost construite cele mai puternice locomotive cu aburi.Acestea aveau dimensiuni foarte mari si erau puternice,ajungand pana la 10 000 CP.Cum ar fi:Big Boy-una din cele mai puternice locomotive cu abur,viteza la care putea ajunge fiind de 128 km/h,greutatea de 351 tf.;Double-Decapod-greutate 311 t.;Triplex-384 t.,viteza de 22 km/h.
In Resita putem admira o colectie in aer liber formata din 16 locomotive cu abur fabricate in anul 1872.

La Muzeul Cailor Ferate putem admira locomotive cu aburi care fac parte din patrimoniul national.

Puterea electrica - Randament electric

PUTEREA ELECTRICA (P) . RANDAMENT ELECTRIC (?).
Calculati numarul de rezistori identici, avand fiecare rezistenta R = 10 ?, legati in paralele la bornele unei surse cu rezistenta r = 2 ? , care absorb aceeasi putere ca si unul singur.

Un circuit (vezi figura alaturata) este alcatuit din doua rezistente egale, care formeaza laturile unui bexagon si diagonalele care pleaca din acelasi varf ca in figura. Circuitul este alimentat de la o baterie cu acumulatori cu tensiunea electromotoare E = 110V si cu rezistenta interna ri = 2 ? printr-o rezistenta R = 7 ?. Circuitul exterior absoarbe de la o sursa o putere de 868 W. Se cere:
a. curentul debitat de baterie si puterea consumata in rezistentele hexagonului;
b. tensiunea la bornele CD si valoarea rezistentelor care formeaza hexagonul;
c. curentii care trec prin laturile hexagonului.

O sursa electrica debiteaza aceeasi putere P = 100W si pe rezistenta exterioara R1 = 4 ? ca si pe rezistenta R2 = 9 ?. Se cer: a) rezistenta interna a sursei; b) tensiunea electromotoare a sursei; c) definind randamentul de transmisie al puterii ca fiind egal cu raportul dintre puterea disipata in circuitul exterior si puterea totala a sursei, se cere sa se afle in ce situatie randamentul este mai mare si sa se calculeze cele doua randamente.

Pentru alimentarea unei case sub o tensiune de 220V, se utilizeaza o linie electrica de lungime 100 m , firul avnd rezistivitatea 1,6 ˇ10-5 ? m si sectiunea 5 mm2. Daca pierderea de tensiune pe linie de alimentare este 5%, care este puterea disponibila pentru alimentarea casei?

Dependenta intensitatii curentului electric de tensiunea aplicata , pentru doi rezistori R1 (graficul 1) si respectiv R2 (graficul 2) este reprezentata in graficul alaturat. Daca se conecteaza pe rand cei doi rezistori la aceeasi sursa de tensiune, raportul dintre puterea P1 disipata de R1 si puterea P2 disipata de R2 este:

La bornele unui generator cu t.e.m. E = 30 V si rezistenta interna r = 1 ? se leaga un reostat cu cursor a carui rezistenta totala este E = 5 ?.

a. Determinati tensiunea masurata ide un voltmetru ideal legat intre A si C atunci cand AC = AB/5
b. Calculati valorile extreme ale tensiunii masurate de un voltmetru legat intre A si C atunci cand cursorul C se deplaseaza de la un capat la celalalt al reostatului
c. in locul voltmetrului intre A si C se leaga un rezistor cu rezistenta electrica R1 = 6 ?. Se deplaseaza cursorul C astfel incat pe rezistorul R1 sa se disipe puterea P1 = 24W. Determinati noua valoare a rezistentei RAC .

Un circuit electric este compus dintr-o baterie cu rezistenta interna r care debiteaza curent electric pe un rezistor cu rezistenta electrica R, variabila. Raportul ? dintre puterea debitata de baterie pe rezistor si puterea totala a bateriei (randamentul circuitului)
Este de 50% atunci cand rezistenta circuitului exterior este de 2 ? . In aceste conditii, care este valoarea rezistentei interne a bateriei?

In circuitul electric a carui diagrama este ilustrata in figura alaturata, se recunosc: R2 = 40 ?, R3 = 120 ?, rezistenta interna r = 5 ?, tensiunea indicata de voltmetru ideal U1 = 90 V. Puterea consumata impreuna de catre cei trei rezistori R1 , R2 , R3 este P = 300 W, iar rezistenta electrica a conductoarelor de legatura se neglijeaza. Determinati:
a. rezistenta echivalenta a gruparii formate din rezistoarele R2 si R3 ;
b. intensitatea curentului din ramura principala;
c. tensiunea electromotoare a sursei.

In circuitul electric a carui diagrama este ilustrata in figura alaturata, intrerupatoarele K1 si K2 sunt deschise. Se cunosc: tensiunea electromotoare E = 10V, re4zistenta interna r = 1 ?, rezistenta ampermetrului rA = r, rezistentele rezistoarelor R1 = R2 = R3 = 6 ?. Neglijand rezistenta electrica a conductoarelor de legatura, determinati: a) valoarea intensitatii curentului indicat de ampermetru; b) variatia relativa a puterii disipate pe rezistorul cu rezistenta R3 la inchiderea intrerupatorului K1; c) valoarea intensitatii curentului indicat de ampermetru, daca se inchide si intrerupatorul K2 .

In figura alaturata este prezentata o portiune dintr-un circuit electric de curent continuu.Care este energia disipata in portiunea de circuit in timp de 2 minute?

Numarul de rezistori identici avand fiecare rezist

Motorul Otto si Diesel

Rudolf Diesel a foast inventatorul motorului diesel, mororulu care functiaoneaza cu ajutoril motorinei.S-a nascul pe 18 martie 1858 la Paris, si a trait pana pe 29 septembrie 1913. Incepand din 1885, timp de 13 ani, Diesel a lucrat la motorul sau, intr-un laborator-magazin din Paris. Primul model al lui Diesel a aprut pe la sfarsitul lui 1896 si inceputul lui 1987.

Rudolf Diesel a foast inventatorul motorului diesel,adica mororului care functiaoneaza cu ajutoril motorinei.Sa nascul pe 18 martie 1858 la Paris, si a trait pana pe 29 septembrie 1913. Incepand din 1885, timp de 13 ani, Diesel a lucrat la motorul sau, intr-un laborator-magazin din Paris. Primul model al lui Diesel a aprut pe la sfarsitul lui 1896 si inceputul lui 1987.

Motorul Diesel este un motor cu ardere interna in 4 timpi cu aprindere prin injectie.Locul bujiei este luat de o pompa de injectie care pulverizeaza in cilindru motorului la presiunea ridicata.foloseste drept combustibil motorina .
Cei 4 timpi de functionate sunt :

T1Admisia-supapa de admisie este deschisa,pistonul de deplaseaza din PMS in PMI si in cilindru se aspira aerul la presiunea atmosferica.supapa de evacuare este inchisa.Procesul are loc la presiune constanta ,deci este izobar.

T2-Compresia-ambele supape sunt inchise. Pistonul se deplaseaza din PMI in PMS. si aerul este puternic comprimat.iar temperatura ajunge la 700-800 C.Procesul se desfasoara foarte rapid,fara schimb de caldura,deci este adiabatic.

T3 Arderea si detenta- ambele supape sunt inchise.Pistonul se afla la PMS.Pompa de injectie pulverizeaza picaturi foarte fine de motorina in cilindru.Deoarece temperatura in cilindru este mai mare decat temperatura de aprindere a combustibilului,aceasta se aprinde si arde la temperatura constanta,deci,izobar.Prin cantitatea asta se produce cantitatea de caldura Q1. Gazele rezultate din ardere se dilata adiabatic.pistonul se deplaseaza in PMI efectuandu-se lucru mecanic.Timpul 3 este singurul timp motor.

T4-Evacuarea-Supapa de admisie este inchisa,iar cea de evacuare este deschisa.Presiunea scade brusc in cilindru pama la valoarea presiunii atmosferice,procesul avand loc la volum constant,deci izocor, si stemul cedeaza caldura Q2 in exterior. . Pistonul se deplaseaza din PMI in PMS si evacueaza gazele de ardere .Cand pistonul ajunge la capatul cursei se inchide supapa de evacuare si dce deschide supapa de admisie.
Ciclul se reia

Sectiunea tarnsversala la motorul Diesel

Motorul Otto

Motorul Otto este denumit astfel dupa numele inventatorului sau Nikolaus August Otto.Este un motor ce foloseste drept combustibil un amestec de aer si vapori de aer si vapori de benina ce se realizeaza in carburator .Amestecul este aspirat intr-un cilindru cu piston prevazut cu inele comcentrice elastice(segmenti) prin supapa de admisie.
Cu ajutorul unei bujii se produce o scanteie ,combustibilul arde ,producand gaye care imping pistonul si efectuiaya lucrul mecanic.

Pistonul este legat de un sistem biela-manivela care are rolul de a transforma miscarea rectilinie de dus-intors in miscare continua de rotatie.

Prin suparafata de evacuare se asigura eliminarea gayelor de ardere.

Succesiunea de transformari la care participa substanta de lucru repreyinta ciclu de functionate care este format din timpi de functionare

Tipul de functionare reprezinta perioada corespunyatoare deplasarii pistonului de la punctul mort superior (PSM)la punctul mort inferior(PSI) sau invers.Punctul mort superior este pozitia pistonului in care inchide in cilindru un volum minim,iar ce in care inchide un volum maxim este punctul inferior.

Motorul Otto are 4 timpi de functionate :

T1 Admisia-Pistonul se fala in PSI,supapa de admisie S1 se deschide,iar cea de evacuare S2este inchisa.Pistonul se deplaseaza pana in jos pana in PSI si in cilindru se aspira amestecul de aer cu benzina.Procesul are loc la presiune constanta
T2 Compresia-Supapele S1 si S2 sunt inchise.Pistonul incepe sa se deplaseze in sus pana in PMS.Amestecul este puternic camprimat.Bujia produce o scanteie electrica care aprinde amestecul .Din cauza vitezei mari in care se face comprimarea ,procesul are loc practic fara schimb de caldura cu exteriorulfiind o comprimare adiabatica
T3Aprinderea si detenta-Ambele asupape sunt inchise.Pistonul se afla in PMS si amestecul carburantului este puternic comprimat.Bujia produce o scantee electrica care aprinde amestecul.Explozia duce la cresterea puternica a presiunii ce are loc practic la volum constant.apoi amestecul arde progresiv,in toata masa lui ,degajindu-se caldura Q1 caldura primita de motor

Gazele ,rezultate din ardere ,se dcestind adiabatic si imping pistonul in PSI efectuand ducru mecanic.Acesta este singurul timp motor al ciclului.

T4Evacuarea-Supapa de evacuare S2 se deschide si presiunea scade brusc pama la valoarea presiunii atmosferice,intr-un proces practic izocor.In acest proces substantra ...

Transformari

Vaporizarea si condensarea

Trecerea unei substante din faza lichida in faza de vapori se numeste vaporizare. Exista mai multe modalitati de vaporizare a unui lichid in functie de conditiile in care se face experimentul: vaporizare in vid, in atmosfera gazoasa, la suprafata lichidului si vaporizarea in toata masa lichidului.
Cantitatea de caldura necesara pentru a vaporiza la temperatura constanta o unitate de masa dintr-un lichid se numeste caldura latenta specifica de vaporizare

Vaporizarea in vid

Introducind pe rand mici cantitati dintr-un lichid (de exemplu eter) in camera barometrica (Figura 1) se constata ca vaporizarea in vid se face instantaneu si presiunea creste (inaltimea coloanei de mercur scade) pana cand apar vaporii saturanti, adica lichidul ramane deasupra mercurului fara sa se mai evapore, presiunea atingind o valoare maxima si constanta, pentru temperatura experimentului, numita presiunea vaporilor saturanti.

Figura 1

Experimentele au aratat ca proprietatile vaporilor saturanti sunt:

* Presiunea vaporilor saturanti la o temperatura data reprezinta presiunea de echilibru (dinamic) care se exercita asupra suprafetei unui lichid in contact cu vaporii sai.
* Presiunea vaporilor saturanti este mai mare decat presiunea vaporilor nesaturanti la o temperatura data. De aceea, ea mai este numita presiune maxima, pm.
* Presiunea vaporilor saturanti nu depinde nici de cantitatea fazei lichide, nici de cantitatea de vapori, creste cu temperatura si depinde de natura lichidului (a vaporilor).

Referitor la independenta presiunii vaporilor saturanti de cantitatea de lichid cu care ei sunt in echilibru, sa realizam urmatorul experiment (Figura 2). Initial intr-un clindru cu piston se gasesc vapori saturanti (in echilibru cu lichidul). Experienta a aratat ca ridicarea pistonului in sus (cresterea volumului ocupat de vapori) nu conduce la modificarea presiunii pm, in sensul ca inaltimea lichidului, h in tubul in forma de U este aceeasi, pana cand la un moment dat, vaporii devin nesaturanti (dispare lichidul) si acesti vapori se comporta aproximativ ca un gaz ideal care se supune legii Boyle-Mariotte.

Daca se reprezinta grafic dependenta presiunii vaporilor in functie de volum pentru diferite temperaturi, obtinem asa-numitele izoterme ale lui Andrews pentru gazul real (Figura 3).

Daca experimentul se face invers, adica se micsoreaza volumul, atunci procesul de condensare se poate obtine doar sub o anumita temperatura, numita temperatura critica, TC. Pentru temperaturi mai mari decat aceasta, agitatia termica a moleculelor este atat de intensa, incat nici la presiuni mari nu se pot forma acele legaturi stabile intre molecule. La T>TC substantele se afla numai in stare de gaz, caracterizat printr-o dezordine completa a moleculelor.

Vaporizarea in atmosfera gazoasa

Daca vaporizarea unui lichid se face intr-un vas inchis in care se gaseste un gaz se constata ca aceasta se face mai lent decat in vid si presiunea vaporilor saturanti are aceeasi valoare ca si atunci cand vaporizarea s-a facut in vid. Presiunea totala a amestecului este egala cu suma presiunilor partiale ale gazului si vaporilor.

Evaporarea

Vaporizarea unui lichid prin suprafata sa libera, intr-o atmosfera nelimitata se numeste evaporare. Procesul de evaporare are loc neintrerupt, presiunea vaporilor tinzind spre presiunea de saturatie, pe care de fapt nu o atinge, moleculele lichidului migrind neintrerupt spre straturile superioare ale atmosferei.
Viteza de evaporare este data de expresia unde S este suprafata libera a lichidului, pm este presiunea vaporilor saturanti, iar p este presiunea vaporilor existenti in atmosfera, p0 este presiunea atmosferei de deasupra lichidului, iar C o constanta ce depinde de temperatura.

Daca mediul ambiant este saturat cu vapori (p=pm), evaporarea nu are loc (v=0). Evaporarea in vid (p0=0) se face instantaneu . Pentru ca evaporarea sa aiba loc, trebuie ca ppm, deoarece in caz contrar lichidul incepe sa fiarba.

Lichidele care au viteza mare de evaporare se numesc volatile, acestea avind valori mari ale presiunii vaporilor saturanti (pm). Deoarece presiunea vaporilor saturanti creste cu temperatura, rezulta ca evaporarea se intensifica odata cu incalzirea lichidului.

Cele trei procese prezentate au loc la orice temperatura, neavind loc la anumite temperaturi asa cum au loc alte tranzitii de faza.

Fierberea lichidelor

Fierberea reprezinta procesul de vaporizare in tot volumul lichidului. In acest proces un rol deosebil il joaca bulele de gaz care se formeaza pe impuritatile solide aflate in lichid, sau pe peretii vasului care contine lichidul. Conditia care trebuie indeplinita pentru ce fierberea sa aiba loc este ca presiunea vaporilor saturanti ai lichidului sa devina cel putin egala cu presiunea exercitata din exterior asupra lichidului:

Poluarea sonora

Sunetul este un fenomen fizic care stimuleaza simtul auzului. Sunetul s-a integrat in viata noastra cotidiana incat rareori suntem constienti de toate functiile sale. El ne ofera momente de distractie cand ascultam o simfonie sau cantecul pasarilor. Ne permite sa comunicam cu familia si prietenii nostrii prin intermediul vorbirii. Tot sunetul ne avertizeaza de apropierea unui automobil, ne atrage atentia atuci cand suna telefonul sau bate cineva la usa, sau cand suna sirena unui vapor.
Zgomotul, un sunet nedorit, consista intr-un amestec de multe frecvente diferite intr-un anumit interval; este astfel comparabil cu lumina alba, care consta intr-un amestec de lumini de culori diferite. Zgomote diferite sunt distinse prin diferite distributii ale energiei in mai multe intervale de frecventa.

CARACTERISTICILE SUNETELOR

Fenomenul care sta la baza producerii sunetelor este vibratia unei surse sonore. Sunetul se propaga sub forma de unde elastice numai in substante (gaze, lichide si solide), dar nu se propaga in vid. El se propaga cu viteza de 331m/s i aer. Caracteristicile lui sunt:
1 inaltimea (exprimata in frecventa vibratiei);
2 intensitatea (exprimata in energia vibratiei);
Orice sunet simplu, cum ar fi o nota muzicala, poate fi descrisa in totalitate, specificand trei caracteristici perceptive: inaltime, intensitate, si calitate (timbru). Aceste caracteristici corespund exact a trei caracteristici fizice: frecventa, amplitudine, si constitutia armonica, sau respectiv forma undei. Zgomotul este un sunet complex, o mixare de multe diferite frecvente, sau note care nu sunt legate armonic.
Sunetul se propaga din aproape in aproape sub forma de unde sonore. Propagarea sunetului se face cu viteza constanta, fiecare strat de aer vibrand cu frecventa egala cu cea a sursei sonore.
Sunetul se mai caracterizeaza in functie de trei factori: durata, frecventa si amplitudinea. Durata se refera pur si simplu la intervalul de timp in care urechea este expusa la un sunet. Frecventa, sau tonalitatea, unui sunet, este exprimata in cicluri pe secunda sau hertzi. Gama de frecvente pentru un auz sanatos si normal este de 20 pana la 20000 de cicluri pe secunda. Amplitudinea, sau intensitatea, unui sunet se masoara in decibeli (dB).

NIVELUL APROXIMATIV DE DECIBELI AL UNOR SUNETE OBISNUITE
Respiratia � 10 dB
Soapta � 20 dB
Conversatia � 60 dB
Traficul la orele de varf � 80 dB
Mixerul de alimentare � 90 dB
Un tren in miscare � 100 dB
Ferastraul cu lant � 110 dB
Un avion in miscare � 120 dB
Zgomotul produs de o pusca � 140 dB


SURSE DE SUNETE SI DE ZGOMOTE

Sursele de poluare sonora sunt foarte numeroase si diferite. Acestea sunt: - circulatia sau transporturile;
- industria;
- constructiile si montajele;
- comertul;
- copiii in trenurile de joaca (tipetele lor inregistrand 70-80 dB);
- terenurile sportive si stadioanele (zgomotele provenite din acestea fiind de peste 100 dB);
- animalele (cainii, pisicile, pasarile) pot tulbura linistea mai ales noaptea. Latratul unui caine inregistreaza intensitati sonore de 70-80 dB.
Masurile de combatere a zgomotului se impun ca o necesitate de prim ordin si ele sunt foarte numeroase. Astfel pentru diminuarea zgomotului produs de traficul rutier, perdelele forestiere constituite din arbori si arbusti au capacitatea de a reduce zgomotul cu circa 10 dB.

ZONE AFECTATE DE POLUAREA FONICA

Cele mai poluate orase din Romania din punct de vedere a zgomotului sunt Comarnic, Busteni, Azuga si Valenii de Munte, din cauza traficului rutier greu care tranziteaza centrul civic. In Ploiesti, cele mai afectate zone sunt in Bariera Bucuresti, Piata Hale, intersectia de la Maternitate, Cioceanu si centrul civic.
Pentru reducerea nivelului de zgomot ar trebui create niste rute ocolitoare in orasele afectate pentru autovehiculelor de peste 3,5 tone. In plus ar trebui amplasata niste perdele din arbori in jurul surselor de zgomot si cartierelor de locuit.

ZGOMOTUL SI STAREA DE SANATATE

Pentru a ne imagina modul in care sunetele puternice pot dauna auzului, sa luam urmatorul exemplu. Un raport asupra sigurantei ocupationale compara cilii din urechea interna cu spicele de grau dintr-un lan, iar sunetul care intra in ureche cu vantul. O adiere usoara, sau un sunet incet, va misca varful spicelor de grau fara sa le produca daune. Totusi, daca vantul se intensifica, presiunea exercitata asupra firului de grau va creste. O rafala de vant foarte puternica sau un vant mai slab ce bate continuu pe o perioada indelungata poate provoca graului daune iremediabile sau chiar il poate distruge complet.
La fel reactioneaza la zgomot si minusculii si delicatii cili din urechea interna. O puternica si neasteptata �rafala� de zgomot poate distruge tesuturile urechii interne, lasand cicatr...

Oscilatia

Miscarea oscilatorie este miscarea unui sistem fizic (corp solid sau lichid) in jurul unei pozitii de echilibru, pe aceeasi traiectorie, prin transformari succesive ale unei forme de energie in alta.

Daca miscarea de oscilatie se repeta la intervale egale de timp, ea este periodica.

Perioada de oscilatie T reprezinta timpul necesar pentru efectuarea unei oscilatii. Se masoara in secunde:
[T]SI= 1 s

Marimea inversa a perioadei este frecventa ?, definita ca numarul de oscilatii efectuate in unitatea de timp. Se masoara in Hertzi.
[?]SI= 1 Hz = 1 s-1

Se demonstreaza usor ca orice miscare de oscilatie periodica poate fi considerata ca proiectia unei miscari circulare uniforme: legati un corp de un fir, rotiti-l si urmariti miscarea umbrei sale pe un perete.

Legea de miscare a unei oscilatii periodice:
y(t) = A sin (?t + ?0)
unde:
y(t) - elongatia sistemului la momentul t;
A - amplitudinea miscarii (elongatia maxima, deplasarea extrema fata de pozitia de echilibru);
? - pulsatia miscarii (frecventa unghiulara);
?0 - faza initiala a miscarii;
Sistemele care efectueaza miscari de oscilatie se numesc oscilatori.

Compunerea oscilatiilor paralele cu frecvente diferite.
Fenomenul de batai

Compunerea oscilatiilor perpendiculare

In aceasta lucrare se utilizeaza metoda compunerii a doua miscari oscilatorii armonice de aceeasi
pulsatie (frecventa), dar care se efectueaza pe doua directii perpendiculare, ?1, ?2. Elongatia
miscarii oscilatorii a unui punct material M care se deplaseaza dupa directia ?1, in jurul punctului
fix O, este data de ecuatia:

Daca facem ca simultan dreapta ?1 sa execute ea insasi o miscare oscilatorie armonica, de aceeasi pulsatie ?, dar dupa directia ?2, perpendiculara pe ?1 si tot in jurul punctului O (fig. 1.), atunci la acelasi moment t, elongatia acestei miscari va fi:

In relatiile (1) si (2) marimile (x, y), (A, B), (?, ?1, ? 2) reprezinta respectiv elongatiile, amplitudinile, pulsatia si fazele initiale, iar intre cele doua miscari exista in general o diferenta de faza:
Compunerea celor doua oscilatii va da o miscare rezultanta a punctului material; forma traiectoriei
se afla prin eliminarea timpului din relatiile (1) si (2):

si se obtine ecuatia:

In mod similar, inmultim ecuatiile sistemului (4) respectiv prin sin?2, sin?1 si facem diferenta. Se
gaseste:

Prin ridicarea la patrat a ecuatiilor (5) si (6) si adunarea membru cu membru, rezulta:

Astfel, traiectoria miscarii rezultante, descrisa de ecuatia (7), reprezinta ,in cazul general, o elipsa
inscrisa in dreptunghiul de laturi 2A si 2B.
Pentru diferite valori ale diferentei de faza ??, traiectoria miscarii rezultante poate fi o dreapta sau
poate trece in elipse cu axe si excentricitati diferite. Sa
analizam cateva cazuri particulare.

a). Pentru , k = 0,1,2�, ecuatia (7) devine:

deci traiectoria este o dreapta care trece prin originea sistem
ului de coordonate, fiind diagonala
dreptunghiului de laturi 2A, 2B din cadranele I si III (fig. 2).
Considerand k = 0, deci ?1=? 2 =?, din relatiile (1) si (2) se
gaseste elongatia miscarii rezultante:
OM?=x?+y?=(A?+B?)sin?(?t+?)
OM=sin(?t+?) (
Din acest rezultat trebuie sa retinem ca miscarea punctului M este
de asemeni o miscare oscilatorie, de aceeasi pulsatie cu cea a miscarilor componente.

b). Pentru , k=0,1,2,�, miscarea este oscilatorie ca si in cazul precedent,
efectuata dupa dreapta de ecuatie: reprezentand diagonala ce trece prin cadranele II si IV.
c). Pentru cazul , miscarile componente sunt in cvadratura de faza:
(
In conformitate cu ecuatia (7), miscarea rezultanta are ca traiectorie o elipsa raportata la semiaxele
A si B (fig. 3.):
(11)
Dupa ecuatiile (10), miscarea se efectueaza in sens orar.
Daca semiaxele sunt egale A=B, miscarea are loc pe un cerc de ecuatie:
x?+y? =A? (12)

d). Pentru cazul , din ecuatia miscarii componente:

rezulta pentru traiectorie tot o elipsa sau un cerc, date de relatiile (11) si (12), sensul de parcurs fiind
cel antiorar.
Traiectoria miscarii rezultante si sensul de parcurgere, cand miscarile se efectueaza pe directii
perpendiculare, iar defazajul ?variaza intre 0 si 2? sunt redate in fig. 4.

Oscilatii intretinute, fortate
Pentru a mentine constanta amplitudinea unui oscillator mecanic cu frecare, trebuie sa I se furnizeze din exterior un lucru mecanic care sa composeze pierderile energetice. Oscilatiile se numesc intretinute. Exista deasemenea, posibilitatea de a intretine, intr-un system oscilant, oscilatii a caror frecventa poate fi mult diferita de frecventa lor proprie. Oscilatiile se numesc in acest caz oscilat...

Tipuri de frecare

Frecarea reprezinta interactiunea unui corp in miscare cu alt corp, iar forta de frecare reprezinta rezistenta opusa miscarii sau tendintei de miscare dintre cele doua corpuri, lucrul mecanic al fortelor de frecare fiind transformat in caldura.

Tipurile frecarii de alunecare sunt urmatoarele: uscata, limita, fluida, mixta. _ Frecarea riguros uscata se realizeaza in conditii de laborator (in vid), adica in conditiile
absentei oricarei contaminari a suprafetelor in contact cu medii fluide sau solide si se caracterizeaza prin pierderile cele mai mari de energie.
Frecarea tehnic uscata este frecvent intalnita in tehnica si se caracterizeaza prin prezenta unui mediu gazos si o contaminare redusa a suprafetelor in contact, cu corpuri straine. Aceasta se caracterizeaza prin coeficienti de frecare mari si uzuri importante, legile sale fiind prezentate in continuare: forta de frecare Ff este direct proportionala cu forta normala Fn la suprafetele in contact (Ff = ?Fn); coeficientul de frecare ??nu depinde nici de marimea
suprafetei de contact si nici de viteza relativa de alunecare ci numai de cuplul de materiale in
contact. Frecarea uscata se datoreste angrenarii microasperitatilor suprafetelor celor doua
piese si punctelor de adeziune moleculara; microasperitatile sunt supuse la strivire si
forfecare.

Frecarea limita se caracterizeaza prin prezenta pe suprafetele pieselor in contact a unui strat
foarte subtire (10-3... 10-2 ?m), dar puternic ancorat,de corpuri straine, care impiedica
formarea punctelor de adeziune moleculara, dar nu inlatura angrenarea microasperitatilor.
Fortele de frecare, in conditiile frecarii limita, pot fi de 2 ... 3 ori mai mici decat la frecarea
uscata, respectiv uzurile sunt mult mai mici.

Frecarea fluida apare atunci cand intre suprafetele pieselor este interpus un strat (film) de
lubrifiant suficient de gros, astfel ca este exclus contactul direct dintre suprafetele celor doua
piese. Frecarea are loc numai intre straturile de lubrifiant, pierderile prin frecare fiind foarte
mici, iar uzura este practic inexistenta. Acesta este regimul ideal, al carui studiu se face pe
baza legilor mecanicii fluidelor (hidrodinamicii fluidelor vascoase). Pentru frecarea fluida se
defineste un coeficient de frecare conventional ?=?v/pmh, unde ??este vascozitatea dinamica
a lubrifiantului, v � viteza fusului, pm � presiunea medie, iar h � grosimea stratului de
lubrifiant.

Frecarea mixta apare atunci cand grosimea filmului de lubrifiant este prea mica sau
suprafetele pieselor sunt prelucrate grosolan, astfel ca unele microasperitati ajung in contact,
rupand � din loc in loc � filmul de lubrifiant. Pierderile prin frecare sunt mai mari ca la
frecarea fluida. Toate tipurile de frecari prezentate pot fi intalnite la diferitele regimuri de functionare ale lagarelor cu alunecare radiale hidrodinamice
In repaus,fusul se sprijina pe cuzinet si lubrifiantul dintre cele doua suprafete in contact este expulzat.
In momentul demarajului, datorita frecarii foarte mari dintre fus si cuzinet (uscata sau limita), fusul se deplaseaza in sensul rotirii si ajunge intr-o zona lubrifiata, creandu-se conditiile necesare realizarii ungerii hidrodinamice.

La turatie redusa, grosimea minima a filmului de lubrifiant hmin este mai mica decat suma inaltimilor maxime ale microasperitatilor suprafetelor celor doua piese in miscare relativa (fus si cuzinet), astfel ca regimul de frecare realizat este mixt.

La cresterea turatiei, de la o anumita valoare a acesteia, se realizeaza un joc minim optim,
necesar obtinerii regimului de frecare fluida.

Unele lagare cu alunecare, de la masini si utilaje care functioneaza la turatii reduse, functioneaza in regim de frecare mixt.
Regimurile de frecare intalnite in functionarea unui lagar cu alunecare radial hidrodinamic pot fi urmarite si cu ajutorul curbelor Stribeck ,care reprezinta variatia coeficientului de frecare.

cu turatia n. Curba 1 este obtinuta experimental, iar curba 2 reprezinta variatiile calculate ale
coeficientului de frecare fluida; curbele au fost trasate pentru un anumit lagar cu alunecare si pentru anumite conditii de functionare

...

Curentul alternativ

Prima alimentare publica cu energie electrica a aparut la sfarsitul anilor 1800. Energia electrica avea diferite tensiuni, fiind distribuita sub forma de current continuu (c.c.) sau current alternative (c.a.). In cazul curentului alternative nu exista un standard pentru frecventa la care isi schimba sensul. Pe masura ce utilizarea energiei electrice crestea, a devenit evident ca ar exista avantaje de pe urma standardizarii tensiunilor electrice. Pe langa faptul ca transferal de energie dintr-o zona in alta, ar fi fost mai usor si constructia instalatiilor electrice putea si simplificata.

O data ce majoritatea organizatiilor generatoarelor au ales si au adoptat un standard al electricitatii, sau instalat retele de cabluri electrice pentru ca elctricitatea generate intr-o zona a tarii sa poata fi folosita in orica alt loc.
Aceasta retea nationala de cabluri a facut mai fiabila distributia energiei elevtrice. Daca un generator se defecta, curentul putea sa fie luat dintr-o alta regiune, iar daca cererea crestea, la retea putea fi conectate generatoare.
Energia electrica este distribuita sub forma de current alternative doarece tensiunea acestuia putea fi schimbata usor cu un transformator - un dispozitiv simplu, fiabil si efficient.

In forma sa elementara, un transformator electric consta din doua bobine separate infasurate in jurul aceluiasi miez de fier. Cand se aplica o tensiune alternative la una dintre bobine, numita bobina primara, aceasta creeaza un camp variabil in miez. Aceasta induce o tensiune alternative in cealalta bobina, numita secundara.

Circuitul electric
Orice portiune inchisa, prin care poate circula curentul electric. Intr-un circuit simplu care contine o baterie, un intrerupator si un bec. Cand intrerupatorul este inchis, curentul circula conventional de la borna pozitiva a bateriei spre cea negativa, prin intrerupator si bec, facandu-l sa lumineze; curentul se continua prin baterie.

Tensiunea electromotoare

Tensiunea electromotoare este cea care face ca electronii sa se deplaseze in lungul circuitului. Ea este produsa de o diferenta de potential (V). O sursa simpla, cum este o baterie, are doua borne, una pozitiva, iar cealalta negativa, intre ele existand o diferenta de potential. Cand cele doua borne sunt conectate prin intermediul unui circuit, ia nastere un curent, de la punctul cu potential mai ridicat, spre cel cu potential mai scazut. O diferenta de potential mare poate produce chiar strapungerea unui izolator, facand ca prin el sa treaca curent. Un fenomen de acest tip se produce in cazul descarcarilor luminoase.

Voltul
Un volt (simbol V) este unitatea de masura a tensiunii electromotoare sau a diferentei de potential. Denumirea a fost data dupa numele savantului italian Alessandro Volta, care a inventat bateria electrica. Voltul reprezinta diferenta de potential intre doua puncte ale unui conductor parcurs de un curent de un amper, cand puterea disipata de acesta esCurentul electric poate devia un ac magnetic. Acest lucru a fost demonstrat de un fizician danez, Cristian Oersted (1777-1851), in 1820. El a fost primul care te de un watt.
a stabilit legatura care exista intre electricitate si magnetism. In 1831, fizicianul englez Michael Faraday (1791- 1887) a facut experienta inversa: el a demonstrat ca miscarea unui magnet poate produce un curent electric. Inventator si pasionat al experimentelor, el a pus bazele unei noi stiinte, electromagnetismul, care studiaza actiunile reciproce ale electricitatii si magnetismului. CURENTUL ELECTRIC STATIONAR

Campul electric este proprietatea spatiului de a permite interactiunea la distanta a corpurilor electrizate.
Corpurile electrizate sunt corpuri care se abat de la neutralitatea atomica.
Sarcina electrica este marimea fizica scalara care masoara gradul de electrizare a corpurilor.

= 1 C (Coulomb)

Sarcina electrica elementara (e) este cea mai mica sarcina existenta in natura.
Curentul electric este fenomenul de deplasare ordonata a purtatorilor de sarcina.

Intensitatea este raportul dintre sarcina care traverseaza o sectiune transversala a unui corp conductor si intervalul de timp in care este treversata sectiunea respectiva ( sarcina care traverseaza in unitatea de timp o sectiune transversala a conductorului).
Puncte date ale unui camp electric trebuie inteleasa ca o cauza a miscarii corpurilor electrizate.

Campul electric se propaga in spatiu cu o viteza egala cu viteza luminii in vid.
c 310 m/s

Rezistenta electrica : daca la capetele unui corp conductor de lungime l , si aria sectiunii transversale S, se aplica o diferenta de potential , prin se stabileste un curent electric.

Proprietatea corpurilor de a se opune trecerii curentului electric se numeste rezistenta electrica.