Aparatul de fotografiat

* Evolutia aparatelor fotografice *

Din timpuri stravechi si pana astazi, la baza tuturor stiintelor, a tuturor descoperirilor mai mari sau mai mici se afla observarea fenomenelor naturale, urmata de o imitatie inteligenta a acestora. Nevoia, spiritul practice, curiozitatea l-au indemnat pe om sa imite, sa repete, sa reproduca fenomenele observate in alte conditii cu mijloace la indemana lui.

Nu se stie cand si unde s-au observat s-au zarit pentru prima data jocul unor forme curioase pe perete. Desigur trebuie sa fi fost intr-o tara calda, scaldata in lumina puternica a soarelui. Pentru a se feri de arsita, oamenii acopereau ferestrele si usile cu ceea ce astazi s-ar numi perdele groase, pentru ca inauntrul incaperilor sa domneasca umbra deasa si racoroasa. Dar iata ca se intampla sa fi ramas o mica crapatura intre perdele si se mai intampla ca cineva sa treaca pe ulita. Stupoare! Pe peretele opus crapaturii se vede omul trecand, dar cu capul in jos! Prima mentiune scrisa despre acest fenomen cunoscuta pana in zilele de astazi, se gaseste in lucrarile carturarului arab Ibn Al Haitan. Dupa aceatsa data, referirile si scrierile despre ceea ce se numea camera obscura au devenit din ce in ce mai frecvente. Fizicianul si profesorul de matematica din Milano, Girolamo Cardano, introduce in gaura o rotunjime facuta din sticla , o lentila convexa, obtinand o imagine mult mai luminoasa si mai clara. Urmeaza alte ameliorari, cum ar fi cea a lui Daniel Barbaro care propune in 1568 acoperirea marginilor lentilei, lasand numai o gaura mica la mijloc - diafragma de azi - pentru obtinerea unor imagini mai clare. Igantio Danti recomanda la randul lui utilizarea unei oglinzi concave pentru redresarea imaginii si in 1585 Giovani Battista Benedetti sugereaza adoptarea unei lentile biconvexe.

Din descrierile facute pana acum, reiese faptul ca intr-adevar camera obscura era o camera, o odaie intr-o cladire si ca imaginea putea fi vazuta numa de cei care se aflau in incapere.Cu timpul camera obscura devine mai mica, portabila, putand fi instalata chiar si intr-un cort. Dar micsorarea si portabilitatea camerei obscure merg si mai departe. Kaspar Schott publica in Magia optica prima descriere a unei mici camere obscure, formata din doua cutii din care una putin mai mica putea sa culiseze in cealalta pentru obtinerea claritatii. Imaginea formata de un tub ajustabil care continea doua lentile convexe, putea fi vazuta din exterior printr-o gaura, astfel ca nu mai era nevoie ca cineva sa intre in camera obscura. Astfel de camere din ce in ce mai mici, la care imaginea era vazuta din afara, sunt semnalate din ce in ce mai des in diferite parti.Johann Zahn prezinta desene si schite de tipuri diferite si este primul care propune utilizarea geamului mat in formarea imaginii. In 1685 aparatul a fost gata si astepta (aparitia) fotografiei.

Camerele obscure de cele mai diferite constructii si marimi, chiar si in stil rococo erau foarte raspandite si utilizate in topografie in scopuri civile si militare, in reproduceri exacte de desene, harti si gravuri la scari diferite, chiar si in medicina pentru desene anatomice cat mai precise. Iata ca la mijlocul secolului XVIII aparatul era foarte cunoscut si raspandit. El avea aproape toate componentele esentiale: obiective din ce in ce mai evoluate si cu distante focale diferite, oglinda montata la 45? pentru reflex, posibilitatea de reglare a claritatii, geam mat din sticla fina pentru redarea cat mai acurata a imaginii.

* Principalele parti componente *

Schematic, orice aparat fotografic este alcatuit din urmatoarele componente:Corpul aparatului, magazia cu sistemul de antrenare a peliculei fotosensibile, obiectivul, sistemul de obturare si vizorul. Corpul aparatului fotografic este format din camera obscura pe care sunt fixate obiectivul, vizorul si alte accesorii. Camera obscura poate fi de tip rigid sau extensibil, cu burduf.

Fiecare model constructiv a fost impus de formatul imaginii negative, sau de cel al dimensiunii aparatului fotografic. Magazia cuprinde sistemul de inmagazinare si de transport al materialului fotosensibil, format dintr-o serie de piese si dispozitive de mare importanta pentru buna functionare a aparatului. Mgazia poate fi solidara cu carcasa aparatului sau atasabila cand este denumita caseta. Casetele au rolul de a proteja emulsia materialului fotosensibil impotriva luminii si sunt realizate in doua variante: pentru placi fotografice si pentru planfilme, rolfilme,etc. Casetele pentru placi nu se pot incarca decat la intuneric, pe cand acelea pentru planfilme, rolfilme sau filme inguste de cinematograf, se pot incarca si la lumina zilei, ele avand ambalaje protectoare. Pentru unele tipuri de aparate fotografice se furnizeaza casete speciale, etanse, care se pot schimba intre ele in orice moment, chiar la lumina zil...