Energia

Surse neconvenţionale, care cuprind sursele a căror tehnologie este stabilită în principiu, dar susceptibilă de progrese substanţiale ca radiaţia solară directă, energia eoliană, şisturile şi nisipurile bituminoase, fuziunea nucleară, energia mărilor (maree, valuri, curenţi, energie termică). Acestea mai poartă denumirea de surse noi.

O altă clasificare se bazează pe criteriul includerii lor în statisticile asupra producţiei şi consumului de energie.Surse comerciale- sursele de energie caere se vind si se cumpara si care sunt cuprinse in statistici
Surse necomerciale de energie ca cea umană şi animală, deşeurile vegetale sau agricole ş.a. care nu sunt incluse în statistici, deoarece sunt folosite, în cea mai mare parte, direct pentru satisfacerea nevoilor gospodăreşti.

Datele statistice energetice se referă, în principal, la sursele comerciale pentru care există o evidenţă clară. Dat fiind importanţa pe care o au sursele necomerciale, în special biomasa vegetală şi animală, pe arii întinse, în special în ţările în curs de dezvoltare, se includ şi aceste date pe baza estimărilor rezultate din studii locale. Energia umană şi cea animală, sursă convenţională necomercială, nu sunt însă incluse.

La inceput de secol XXI, caracterizat prin de revolutia informationala si tehnologica, globalizare si profunde repozitionari geo-economice, lupta pentru resurse si piete energetice a devenit din ce in ce mai acerba.

Exista o stransa legatura intre detinerea, cererea, aprovizionarea si utilizarea resurselor energetice, raspandirea lor pe glob si accesul la ele. Controlul resurselor energetice – petrol, gaze naturale si lichefiate, combustibili fosili – a devenit un obiectiv prioritar nu numai pentru actorii majori ai scenei internationale, precum: Statele Unite, Uniunea Europeana, Federatia Rusa, dar si pentru noile puteri in ascensiune (China, India, Japonia s.a.m.d.).

Asigurarea constanta si sigura cu resurse energetice reprezinta una din cele mai importante probleme ale securitatii nationale ale tuturor statelor lumii datorita dependentei, tot mai mari, fata de formele de energie a intregii vieti si activitati umane.

In ultimii ani se sesizeaza cateva tendinte in problematica energetica mondiala: tendinta de reorganizare a pietei mondiale pe blocuri si aliante energetico-economice;opusa acestei tendinte se incerca o liberalizare completa a pietei energetice mondiale; tendinta de modificare a sistemului de cote si de fixare a preturilor la hidrocarburi, cautarea de noi surse alternative la consumul din ce in ce mai mare; tendinta Federatiei Ruse de constitui un nou centru de preturi de referinta pe piata mondiala a petrolului si gazelor etc.

Situatia energetica a Uniunii Europene ne arata ca exista mari diferente intre statele membre in ceea ce priveste structura energetica nationala. Existenta unor niveluri de dezvoltare economica, a unor state net exportatoare si tari net importatoare influenteaza atitudinea guvernelor fata de o politica a energiei in spatiul european.

Astfel, tarile Nordului bogat sunt preocupate de descentralizarea si demonopolizarea sectorului energetic fara a se interesa prea mult de o politica comuna, in timp ce tarile mai putin dezvoltate ale Sudului cauta surse de dezvoltare a sectorului de energiei in interiorul Uniunii Europene.